Binecuvîntarea divină

O singură patrie și-un singur Dumnezeu

• aportul Bisericii Ortodoxe Române la înfăptuirea Unirii

Biserica strămoșească, slujind – potrivit cu învățătura Domnului nostru Iisus Hristos, marile năzuințe ale poporului, a predicat și a susținut întotdeauna ideea unirii tuturor ținuturilor românești într-un singur cuget și într-o singură simțire. Lupta pentru această unitate, pentru libertate și neatîrnare a fost dintotdeauna țelul suprem al nemului nostru, din care face parte și Biserica strămoșească, cea care și-a împletit, în toate timpurile, firul istoriei sale cu idealul poporului român, cu marile și sfintele sale năzuințe, prin ierarhi, cler, monahi și slujitori bisericești, care au susținut cu ardoare și au participat la înfăptuirea marelui act național: Unirea Moldovei cu Muntenia.
Conform hotărîrilor Congresului de pace de la Paris, din 1856, un an mai tîrziu au loc alegeri pentru desemnarea membrilor divanurilor ad – hoc la Iași și la București. în cele două țări surori încep acțiunile comitetelor unioniste, în care un rol important l-au jucat și slujitorii Bisericii. Este demnă de remarcat activitatea mitropolitului Sofronie Miclescu pentru cauza cea sfîntă și dreaptă a Unirii. Profunda sa gîndire românească dădea astfel glas celor mai nobile sentimente patriotice, fiind expusă în cuvîntarea de la prezidiul Divanului ad – hoc de la Iași din 22 septembrie 1857: ‘Moldoromânii de astăzi sunt tot una, ei au o origine, un sînge, o patrie, o istorie, o credință, un Dumnezeu. Să ne silim dară să fim așa ca să fim vii și ca să învieze întru noi iubita noastră patrie”.
Cu toate intimidările și presiunile făcute asupra mitropolitului și clerului de caimacamul Vogoride și de marea boierime antiunionistă, aceștia au continuat să desfășoare o intensă propagandă pentru Unire. Alături de mitropolitul Sofronie Miclescu au stat frații Neofit și Filaret Scriban, arhimandritul Melchisedec Ștefănescu (Huși) și protoiereul Dimitrie Matcaș de la Roman.
După falsificarea alegerilor din Moldova, mitropolitul S. Miclescu, retras la Cucuteni, denunță marilor puteri abuzul săvîrșit de caimacamul Vogoride. Rezultatul a fost acela al repetării alegerilor, în urma cărora victoria a aparținut unioniștilor.
Lucrările Divanului ad-hoc de la Iași încep în septembrie 1857, deputații alegînd un Comitet care să formuleze problemele ce urmau să fie luate în discuție. Acest comitet a alcătuit un proiect cu 15 propuneri, între care punctele 5 și 6 se ocupau de probleme bisericești. După ce deputații au dezbătut și votat propunerile Comitetului referitoare la unirea principatelor, la prințul străin care să domnească în țară, la neutralitatea țării, adunarea deputaților a cerut și autocefalia Bisericii Ortodoxe Române față de patriarhia Ortodoxă de la Constantinopol. Aceeași moțiune s-a votat și în Țara Românească.
La sfîrșitul anului 1858 s-au făcut alegeri de deputați pentru Adunarea Electivă a Moldovei care trebuia să aleagă noul domn, conform hotărîrii marilor puteri întrunite în vara aceluiași an la Paris. în mai toate eparhiile și parohiile Moldovei, preoții, slujitori ai altarului, au desfășurat o intensă propagandă pentru sprijinirea colonelului Al. I. Cuza: la Roman – protoiereul Dimitrie Matcaș, la Huși – arhimandritul Melchisedec Ștefănescu. Activitatea desfășurată de arhimandritul Melchisedec Ștefănescu în favoarea Unirii și a sprijinirii candidaturii lui Al. I. Cuza nu a rămas neobservată. Artiștii, scriitorii și poeții români care s-au grăbit să imortalizeze secvențe ale Actului Unirii au prezentat în operele lor aportul Bisericii străbune și al reprezentanților ei. în muzeul „Melchisedec Ștefănescu” aflat în incinta Episcopiei Romanului este expus portretul domnitorului Al. I. Cuza, în cele patru colțuri ale tabloului aflîndu-se portretele celor patru mari personalități moldovene care au avut un aport deosebit la Unirea Principatelor Române: Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri și arhimandritul Melchisedec Ștefănescu de la Huși, viitor episcop al Galațiului și al Romanului, fondatorul Seminarului Teologic „Sfîntul Gheorghe” din Roman.
Biserica Ortodoxă Română, prin ierarhii, clericii și credincioșii ei a luat parte cu mare însuflețire și bucurie la acestă mare victorie, care a deschis calea spre unificarea Bisericii Ortodoxe din Moldova și Țara Românescă, spre dobîndirea autocefaliei sale și spre ridicarea la rang de Patriarhie. Unirea a fost ideea cea mai măreață și nobilă care a stăpînit milioane de inimi și de cugete, idee ce a devenit de nebiruit. 24 ianuarie rămîne – pentru toată suflarea românească – o cronică sfîntă, Unirea fiind însăși osmoza sufletească ce i-a legat de veacuri pe românii de o parte și de alta a Milcovului, a Carpaților, a Dunării pînă la marea cea mare, în unica și multimilenara familie – România. Ea a avut o deosebită însemnătate pentru perspectivele dezvoltării forțelor progresiste și angajării României pe drumul civilizației moderne, constituind un moment epocal în procesul plămădirii statului național unitar român. (pr. prof. dr. Constantin LEONTE)dădea astfel glas celor mai nobile sentimente patriotice, fiind expusă în cuvîntarea de la prezidiul Divanului ad – ho

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!