Diplomație de mîna a doua

Oana BURGHELEA

România și-a făcut apariția ca stat membru UE într-un stil inconfundabil. Spre surprinderea tuturor, la doar cîteva zile după aderare, europarlamentarii noștri au intrat buluc pe ușa Parlamentului European, aducînd cu ei contribuția lor la cultura europeană: diplomația de bazar. Concret, europarlamentarii noștri s-au țigănit cînd a venit vorba să țină un discurs pentru a marca momentul de învestire la Strasbourg. Situația a fost într-atît de gravă, încît Josep Borell, în ultima zi a mandatului său de președinte al Parlamentului European, a anulat discursurile parlamentarilor români și bulgari.
Această gafă diplomatică „made in Romania” nu este tocmai un incident izolat, așa cum ne-am fi așteptat la o țară proaspăt aderată, ci are o adevărată tradiție în spate. Sînt doar cîteva luni de cînd publicația „European Voice” a ridiculizat momentul cînd Lazăr Comănescu, șeful Misiunii Permanente a României pe lîngă UE, a uitat că rolul său era acela de ambasador-observator și s-a apucat să tragă concluzii pe marginea raportului de țară, în timp ce ambasadorii celorlalte state își aruncau unii altora priviri pline de compasiune și subînțeles. Momentul a fost cu atît mai penibil, cu cît Lazăr Comănescu, după ce a fost întrerupt și trimis să se odihnească pe scaun, s-a plîns că cineva de la Consiliul European ar fi trebuit să-i fi explicat dinainte protocolul.

însă Uniunea Europeană nu predă lecții de diplomație, ca un pension de domnișoare, ci se aștepată ca, de vreme ce aspiri la statutul de membru, să fii familiarizat cu eticheta. De aceea, orice mișcare greșită poate duce automat la izolare. Doar o categorie specială de membri au privilegiul de a-și permite să încalce protocolul: puternicii momentului. Pentru această categorie, a încălca eticheta este un gest de reafirmare și menținere a puterii în interiorul clubului. Este și cazul președintelui francez Jacques Chirac, care are grijă să ocupe întotdeauna un loc cît mai central în fotografiile de grup, pentru a se impune în fața reprezentanților Germaniei sau Marii Britanii. De altfel, Chirac a încercat tot timpul să sublinieze rădăcinile francofone ale Uniunii Europene. în acest sens, și-a arogat mai multe privilegii, precum acela de a bea împreună cu cancelarul austriac Wolfgang Schüssel un pahar de vin alb, în timp ce ceilalți reprezentanți ai statelor UE au grijă să nu le ia mai mult de trei minute, așa cum cere eticheta, de la mașină pînă în clădirea în care se ține summitul UE. Uneori, gesturile megalomanice ale președintelui Franței întrec orice măsură, precum cel din 1996, cînd Chirac a întrerupt un spectacol de muzică simfonică doar pentru a-l scoate din sală pe comisarul pentru Comerț din acea perioadă, Leon Brittan. Astfel, Chirac a dorit să-l pedepsească pe Sir Leon Brittan pentru „aroganța” acestuia de a ține un discurs la Paris despre nevoia unei politici externe comune în Orientul Mijlociu, în timp ce președintele Franței se afla în Iordania.
Tot din rîndul celor puternci se distinge și clasa celor care critică eticheta Uniunii Europene. Ca și în cealaltă categorie amintită anterior, critica reprezintă tot un semn de putere. Astfel, Marea Britanie a ridiculizat întotdeauna protocolul marca Bruxelles, tocmai pentru a submina autoritatea expansivă a Franței. Asta nu l-a împiedicat, însă, pe șeful de protocol al UE, Hans Brunmayr, să admită că premierul Tony Blair se distinge prin charisma sa tipic britanică față de toți ceilalți lideri ai Uniunii Europene.
însă România nu trebuie confundată cu Franța sau Marea Britanie cînd vorbim de relațiile în cadrul Uniunii Europene. Uniunea Europeană, ca orice club exclusivist ce se respectă, și-a construit eticheta diplomatică în jurul relațiilor de putere, oricît de mult ar încerca să transmită senzația de egalitate între parteneri. în același timp, trebuie să recunoaștem diferența uriașă dintre cei care încalcă sau critică cu bună știință protocolul UE, tocmai pentru că ei l-au inventat și pentru că au deja o lungă și bogată tradiție a etichetei diplomatice, și cei care se fac de rîs pentru că nu cunosc regulile de protocol și nu sînt în stare să le respecte. entarii noștri s-au țigăn

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!