Starea inițială

Gheorghe CHIȚIMUȘ

Dintotdeauna s-a vorbit despre starea proastă, uneori chiar deplorabilă, a șoselelor naționale, a drumurilor din perimetrele urbane, a trotuarelor. S-a vorbit și se vorbește în zadar. De parcă cei care le construiesc și le repară nu ar fi afectați, la rîndul lor, de această situație. Se discută, se asfaltează, se pavează, se plătește într-un fel de perpetuum mobile, dar drumurile se încăpățînează să rămînă la fel ca la început; adică, în starea inițială. Se degradează rapid, spre disperarea tuturor și cu „găuri” tot mai adînci în bugetele locale și cel național. Bacăul, desigur, nu face excepție. în ultimii ani s-au reparat și s-au asfaltat mai multe drumuri de pe raza municipiului. De pildă, tronsonul de pe strada Banca Națională era unul dintre cele mai proaste din întreg orașul. în timpul celui de-al doilea mandat al fostului primar Dumitru Sechelariu s-a reparat și asfaltat și această stradă, care după încheierea lucrărilor arăta foarte bine. Dar a venit iarna. Cînd s-au topit zăpezile, spre primăvară, nu mi-a venit să cred ceea ce vedeam: întregul drum, adică „cel nou”, era plin de gropi! (Re)Ajunsese, așadar, la „starea inițială”. Și cînd un lucru recent reparat sau făcut „de nou” ajunge iar și iar la forma inițială, începi să te întrebi: nu cumva este vorba de vreun blestem, sau se dorește chiar așa să se întîmple?! Dar cazul nu este singular: oricîte reparații ar suporta, pasajele și trotuarele din centrul Bacăului revin, mereu și mereu, la forma inițială. Iar „forma inițială” pare a corespunde, din punct de vedere estetic, unor epoci de graniță.
Scriind despre aceste lucruri îmi revine în memorie scandalul din toamna anului trecut privind trotuarele pavate din fața palatului din București al magnatului Gigi Becali. Primarul de sector l-a amendat pe acesta cu un miliard de lei și a trimis oameni care au scos bordurile de marmură și pavajul cel nou, pentru ca trotuarul să fie readus la starea inițială. Sigur, noi, românii, avem ceva cu „forma inițială” a lucrurilor. Ori nu prea ne place progresul, ori sîntem prea nostalgici, dar rezultatul este același: înaintăm ca melcul; sau stăm pe loc. Se găsește cîte un om gospodar, nu contează cine este acesta, care face curat și ordine în fața casei sale, iar „stăpînul” ținutului îl amendează și aduce căruța cu bălegar și o răstoarnă acolo unde omul făcuse curat, pentru ca locul să ajungă, obligatoriu, la starea inițială! Dacă s-ar întîmpla ca un miliardar al Bacăului să paveze centrul orașului nostru, autoritățile aproape sigur l-ar amenda și ar lua măsuri imediate pentru ca locul să revină la starea inițială. Iată de ce nu mă pot abține să nu exclam: e incredibil ce se poate întîmpla în România! Acest fapt îmi întărește și mai mult convingerea că selecția naturală, morală, spirituală și managerială este inversă. Adică, în majoritatea posturilor de conducere și decizie ajung persoane cu orgolii exacerbate. Și atunci – vorba unui „clasic al marxismului”: ce-i de făcut? Personal, nu am nimic cu „starea inițială”, numai că nu pricep un lucru: de ce starea inițială se referă mereu doar la o stare de mizerie? Fiindcă, indiscutabil, avem și lucruri frumoase…! să nu exclam: e incredibil ce se poate întîmpla în România! Aces

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!