Rația de otravă

Ovidiu PAULIUC

în sfîrșit, autoritățile băcăuane au deschis geamurile birourilor în care reglează treburile împărăției și au simțit ceea ce omul de rînd simte de ani de zile. Și anume, că prin aerul orașului plutește deseori o miasmă de amoniac, numai bună de pus la suflet și la plămîni. Și s-au apucat autoritățile să amușine pe urma dîrei de miros și astfel au ajuns la combinatul chimic Amurco, eternul și fascinantul CIC sau Sofert, după cum îl cunoaște fiecare, în funcție de generație. Din cîte știu, este pentru prima oară cînd o autoritate, respectiv subprefectul, spune că vrea să îi scape pe băcăuani de această pacoste, plantată la marginea orașului în Epoca de Aur, fără să se fi respectat minimele norme care ar fi ferit întreaga zonă de poluare.

Oricîte discuții s-au iscat zilele acestea pe marginea poluării de la Bacău, probabil că nu se va rezolva nimic. Opinie bazată pe ceea ce s-a întîmplat de ani de zile în această direcție, adică tot nimic. A devenit hazlie și prestația autorităților în domeniul protecției mediului, care se tot înmulțesc, dar nu reușesc să fie mai eficiente. Se fac măsurători, se iau probe, se fac simpozioane, dezbateri publice, se constată depășirea concentrațiilor maxime admise de otrăvuri. Muncă, nu glumă! Se dau și amenzi, dar Amurco le contestă și plătește doar cînd dorește. Și cum să nu cîștige contestațiile, dacă laboratorul de analize pentru mediu nu este nici măcar autorizat. Ar fi trebuit să ne liniștim cînd specialiștii ne-au comunicat că poluarea de acum este de zece ori mai mică decît cea din 1989. V-ați liniștit? Nici eu.

Și, totuși, ce ar fi de făcut? Conducerea Amurco anunța acum cîțiva ani (pe cînd era în stadiul de Sofert) că va investi milioane și milioane de dolari în instalații menite să reducă poluarea. O asemenea intenție dă bine la dosar. Din păcate, intenția a rămas doar pe hîrtie. O dovedește ceața otrăvitoare care învăluie din cînd în cînd orașul sau localitățile din jur. Și ar fi de pomenit aici reticența dusă pînă la refuz a conducerii combinatului, practicată de-a lungul timpului, de a răspunde solicitărilor presei și, de fapt, a cetățenilor, care ar vrea să știe dacă mai există vreo speranță de aer curat.
Legea Mediului enumeră un noian de contravenții și infracțiuni, plus amenzi de pînă la 70.000 de lei și închisoare de la cîteva luni la 20 de ani pentru fapte care pun în pericol mediul și sănătatea oamenilor. Toate acestea trebuie însă constatate de autoritățile cu atribuții în protecția mediului, dar și de ceilalți responsabili care au fost înscăunați cu voturile celor care își iau constant rația de otravă, autorități a căror deșteptare este așteptată cu mare interes de băcăuani. speranță de aer curat.
Legea Mediului enumeră un noian de contravenții și infracț

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!