Cu ochii peste gard

Palatul Voronțov

• De la Sevastopol la Ialta (2)

Cu ocazia unei conferințe de comunicări științifice organizată în septembrie 2001 la Sevastopol de către Universitatea din Donețk, am fost invitat, împreună cu ceilalți participanți, într-o excursie de-a lungul țărmului sudic al Crimeii, pînă la Ialta.
… Parcursesem 60 din cei 77 de kilometri dintre Sevastopol și Ialta. Autocarul a intrat în parcarea palatului Voronțov din Alupka, pe care urma să-l vizităm. Pasagerii se pregăteau să coboare. Doar profesorul universitar moscovit Iosif Vissarionovici Tasklivîi (Nostalgicul), mărunțel la trup, în prag de pensionare, își continua somnul bahic în brațele consoartei Gaspodstvuiușcia (Dominanta), o blondină planturoasă, de profesie „domohaziaika” (casnică). Translatorul meu de ocazie, universitarul kievean Taras Hrivnîciuk m-a informat:
– Palatul Voronțov a fost reședința delegației britanice la Conferința de la Ialta, în frunte cu premierul Churchill, în perioada cuprinsă între 4 și 11 februarie 1945.
– Cine a fost Voronțov?
– Voronțov a fost numele uneia dintre cele mai bogate familii din Imperiul Rus. Palate Voronțov se găsesc în aproape toate orașele mari: SanktPetersburg, Kiev, Odessa. Această construcție a fost comandată de Mihail Semionovici Voronțov, fost guvernator al provinciei Novorossiisk, la care s-a lucrat între anii 1826 și 1846.
… Printr-o alee mărginită de chiparoși am ajuns la poarta vestică de intrare în palat. Am auzit un fragment din prezentarea ghidului în limba – spunea el – moldovenească:
– Această poartă este construită în stilul neogoticului tîrziu. Proiectul palatului a fost conceput de arhitectul englez Edward Blore, care a participat și la realizarea palatului Buckingham din Londra și a castelului din Scoția al scriitorului Walter Scott. Aici veți recunoaște stilul arhitectural Tudor, numele bine-cunoscutei dinastii la tronul Angliei între 1485 și 1603, la care sînt adăugate unele elemente ale goticului tîrziu și influențe ale Renașterii italiene și germane. Mihail Semionovici Voronțov a dorit să aibă acasă, să zicem, acest colțișor englezesc deoarece a petrecut mulți ani din copilărie la Londra, unde tatăl lui a fost ambasador. La mijlocul laturii sudice se găsește un ansamblu arhitectural denumit „Alhambra”, format dintr-un portic în stil maur și o terasă exterioară denumită „terasa leilor”, spre deosebire de palatul Alhambra, devenit celebru prin curțile interioare, cum ar fi „curtea cu mirți” sau „curtea leilor”.
Am intrat prin poarta vestică într-un parc englezesc întins pe cel puțin zece hectare și care, deși era artificial, reușea să pară cît se poate de natural, avînd un relief divers, chiar și cîteva mici cascade de apă. Pe o plăcuță de bronz stătea scris, în rusă și germană: „Din decembrie 1824 pînă în aprilie 1851 în parcul Voronțov din Alupka a lucrat botanistul-grădinar german și grădinarul – șef al țărmului sudic al Crimeii, Karl Antonovici Keebah (Sigmaringen – 7.08.1799 – Livadia – 5.05.1851)”. în mijlocul parcului se găsea un imens palat cu ziduri crenelate, marcat din loc în loc cu bastioane cilindrice la colțuri și paralelipipedice pe laturi. Imaginea era de carte poștală tipică din Scoția, dacă s-ar face abstracție de numeroșii palmieri, de chiparoșii înalți și de arbuștii de magnolii. Kieveanul a comentat:
– Este greu de imaginat un loc mai romantic, un adevărat Eden terestru.
Am ajuns pe treptele din fața monumentalului portic sudic aflat la intrarea într-o nișă în formă de „U” cu pereții albi și încărcați de arabescuri. Deasupra se afla o boltă albastră ca cerul senin. La mijlocul fiecărui perete, la o înălțime de aproximativ opt metri, se găsea cîte un balconaș din lemn maroniu. Dedesubt, pe friza peretelui semicircular din spate am văzut o inscripție în arabă, repetată de șase ori: „La rabih ila Allah”. Translatorul din Kiev m-a întrebat:
– Poți să-mi traduci?
– Da, cred că scrie: „Nu există alt victorios decît Allah”.
Treptele erau mărginite, de fiecare parte, de cîtu un soclu din piatră albă pe care trona cîte un leu în stare de veghe.
Am coborît pe terasă largă de puteai întoarce un autocar, mărginită de o balustradă semicirculară din piatră ornamentată cu ghivece din marmură albă în formă de cupă. La stînga se găsea o frumoasă fîntînă arteziană, tot din marmură albă, cu o tijă care susținea două platouri. Kieveanul a considerat necesar să intervină:
– Această fîntînă este asemănătoare cu „fîntîna lacrimilor” din Bahcisarai, pe care Pușkin a eternizat-o prin poeziile lui.
– Parcă am auzit de Bahcisarai…
– Bahcisarai a fost reședința hanilor tătari din Crimeea pînă în 1783.
… După un timp am început să coborîm de pe terasă pe treptele care duceau direct spre țărmul scăldat de valurile mării Negre. Fiecare balustradă a scării de piatră cuprindea trei nivele orizontale lungi de circa șase metri. Pe primul nivel se găsea un leu în stare de trezire din somn. Al doilea nivel cuprindea un ghiveci lung pentru flori, executat din marmură. Al treilea nivel era dominat, surprinzător, de un leu leneș, dormind în postul său de pază. Ucraineanul a venit cu informații utile:
– Cele trei perechi de lei sînt sculptați în marmură de Carrara de către italianul Vittorio Bonanni. Unii dintre ei se aseamănă foarte mult cu cei realizați de Antonio Canova și așezați pe mormîntul papei Clement VII.
… Am revenit repede la autocar; în aceeași zi mai aveam de vizitat Ialta. Moscovitul Tasklivîi încă dormea buștean, ca unul din cei doi lei de marmură de la nivelul inferior al ansamblului arhitectural „Alhambra”. Eram mulțumit; văzusem palatul unde a fost cazat Churchill. Urma să aflu unde au fost cazați Roosevelt și Stalin. Doru CIUCESCU
e-cunoscutei dinastii la tronul Angliei între 1485 și 1603, la care sînt adăugate unele elemente ale goticului tîrziu și inf

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!