Mirel Magop, onesteanul care a descoperit la pas o Romanie fascinanta

– si-a pus in cap sa descopere toate orasele Romaniei la pas si a reusit – pornit in marea sa calatorie in 2007, trecind prin aventuri care mai de care, Mirel Magop, un onestean in virsta de 41 de ani, a ajuns marti, 10 august 2010, la capatul demersului sau, poposind direct in redactia Ziarului de Bacau

„Tot ceea ce e necunoscut este minunat” este motto-ul de zi cu zi al onesteanului Mirel Magop, 41 ani, si motivul pentru care, de fapt, hotarirea de a bate la picior toate orasele tarii a fost luata in mod cu totul si cu totul spontan. „Nu stiu, efectiv, cum mi-a venit ideea. Am plecat haotic, asa, fara nimic prestabilit. Prietenii, stiindu-mi pasiunea de a merge pe jos, de a cunoaste locurile si oamenii, mi-au spus intr-o zi sa fac ceva pentru a-mi fructifica aceasta pasiune. Cred ca de aici a plecat totul”, si-a inceput povestea Mirel Magop. Sigur e ca, de la o idee nastrusnica, onesteanul a ajuns la un scop bine definit si tangibil. In trei ani a strabatut, ne povestete, 321 de orase, fara a avea vreun mijloc de transport, iar marturie pentru faptul ca a poposit prin toate orasele stau „stampilele” diferitor firme/institutii din acestea, puse pe caietul de insemnari si fotografiile sale.

De la idee, la fapta: „Turul oraselor din Romania”

Nascut in Dorohoi, judetul Botosani, Mirel Magop s-a stabilit de citiva ani in Onesti, judetul Bacau, acolo unde locuieste si mama sa. Pe 23 aprilie 2007, prada unui impuls de moment, barbatul si-a luat cortul si rucsacul cu strictul necesar in spate si a plecat la drum. „Am plecat din Onesti, pur si simplu, cu ideea de a strabate citeva orase pe jos. Pe masura ce inaintam, am inceput sa ma gindesc la ideea de parcurge, exclusiv pe jos, toate orasele Romaniei”, ne spune Mirel Magop. Asa se face ca, din acea zi, pina pe 11 septembrie 2007, a trecut prin 120 de orase, majoritatea din Ardeal. Un accident destul de serios l-a impiedicat insa, pe calator sa mai plece la drum, acesta fiind nevoit, pentru mai bine de un an sa „bata pasul pe loc”. „Pe 11 septembrie am ajuns in Vatra Dornei. Am ramas aici, fiind accidentat, circa un an si jumatate. In tot acest timp insa, am muncit pentru a-mi pune deoparte banii necesari reluarii calatoriei mele”, povesteste Mirel. De profesie, acesta este maistru timplar, meserie care l-a ajutat enorm in toata povestea drumului sau. Dupa vindecare, in 2009, mai exact pe 19 martie, repus pe picioare si cu agoniseala de peste an hoinarul a plecat, din nou, la drum, pina pe 6 septembrie 2009 reusind sa acopere orasele care-i mai ramasesera din Ardeal si parte din Moldova, Muntenia si Oltenia. „Pe 6 septembrie am ajuns inapoi, in Onesti, unde am ramas pina inainte de Revelion. In tot acest timp, am inceput sa lucrez la al doilea vis al meu, o carte”, spune barbatul. Nu o carte exclusiv autobiografica, dar cu personaje si fapte insipirate de realitatea locurilor prin care aventurierul a trecut si de oamenii pe care i-a cunoscut. „Pentru ca totul sa fie insa, cit mai palpitant, mi-am dat seama ca trebuia sa fac si o calatorie de iarna. Inainte de Revelion, am facut asadar orasele din judetul Bacau, pentru ca de pe 19 pina pe 28 ianuarie 2010 sa parcurg orasele din Buzau, Vrancea si parte din Prahova”, a povestit Mirel Magop. Apoi, pe 31 martie, a plecat din nou, sa puncteze tot ceea ce-i mai ramasese, la fel de haotic, prin Dobrogea, Baragan si Moldova. Ultimul oras a fost Negresti, judetul Vaslui. „Asta a fost ieri (luni, 9 august, n.r.). De acolo, cu «ia-ma nene!» am ajuns aici, la voi, astazi (10 august, n.r.), fericit ca pot spune ca mi-am atins telul, acela de a face pe jos, turul oraselor din Romania”, zice calatorul.

O Romanie superba, privita in sus

Intors acasa, Mirel Magop retraieste totul. „Am plecat in cautarea acelei «eterne si fascinante Romanii» de care spune toata lumea, dar pot sa va zic ca am gasit o tara, daca se poate asa ceva, mai presus de atit”, ne impartaseste calatorul. „Avem o tara superba, cu oameni fascinanti tocmai prin ceea ce-i diferentiaza. In unele zone domina sinceritatea, in altele rezerva si banuiala, iar in altele buna-vointa. Per ansamblu, insa, totul a fost minunat, oamenii m-au ajutat foarte mult, m-au primit in casele lor, mi-au oferit mincare, un pat si o vorba buna. Am fost intimpinat, peste tot, cu bratele deschise”, continua Mirel Magop. Gesturile venite din partea semenilor par a fi cele mai importante pentru calator, de aceea poate, nu se lauda cu personalitatile pe care le-a intilnit in tot drumul sau, care l-au felicitat si i-au strins mina, ci prefera sa vorbeasca doar cu mare dragoste despre „cei oarecare” care l-au incurajat prin mici atentii si vorbe in tot drumul sau. Chiar si asa, Mirel Agop are un mare of. „Romania este mai mult decit fascinanta, dar doar privita in sus. Daca iti cobori privirea vei gasi o Romanie in care civilizatia nu e inca, in totalitate, la ea acasa”, spune Mirel.

Visul continua

Pentru viitorul apropiat, Mirel Magop si-a propus terminarea cartii – „TORRO se va numi, adica prescurtarea de la Turul Oraselor in Romania”, dezvaluie acesta – parcurgerea oraselor, la pas, din Republica Moldova si, de ce nu, a tuturor capitalelor din lume si a primelor 200 de orase importante din tari. Pina atunci insa, acesta si-a propus urmarea unei facultati de jurnalistica. In TORRO, recordul lui Mirel Magop de kilometri parcursi, intr-o zi, pe jos, a fost 54. Media zilnica a fost de 30 km.