Cu ochii peste gard

„Vodca” lui Mendeleev

Doru CIUCESCU

Era o seară caldă de mai. Mă plimbam pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt din Chișinău împreună cu profesorul universitar basarabean Ion Carteputredă. Discuția noastră alunecase spre gastronomia rusească:
– Domnule Ciucescu, cei mai mulți ruși nu au cultul mîncării; pentru ei mîncarea este doar un pretext pentru a bea. La masă ei se pot mulțumi doar cu cîțiva „kartoșki v mundire”, dacă este multă vodcă.
-„Kartoșki v mundire” înseamnă cartofi fierți în coajă, așa este?
– Da, de data asta ați trecut cu bine testul de limba rusă.
– Mulțumesc.
– Despre băutură, rușii au o vorbă: „niet plahih jenșcin, esti malo vodki”.
– Recunosc că m-am blocat.
– O traducere aproximativă sună cam așa: nu există femei respingătoare, ci vodcă puțină. Rușii mai au o vorbă: „Do dna i posle pervovo stakana ne zakusîvaiut.”
– Iar m-am blocat.
– Spuneam că rușii mai au și vorba: pînă la fund și după primul pahar nu se mănîncă nimic.
– Chiar nu se mănîncă nimic?
– După prima dușcă „do dna” se trece ușor pe sub nas o bucată de pîine. Abia după a doua dușcă „do dna” se gustă ceva. Dacă nu au la îndemînă vodcă, atunci ei prepară ceva asemănător, respectînd rețeta dată de marele chimist Mendeleev.
– Mendeleev?
– Da, Dmitri Ivanovici Mendeleev, autorul primului tabel al sistemului periodic al elementelor. Tot el a studiat și a obținut rețeta obținerii unei băuturi alcoolice cu tăria de 40 de grade volumice.
– Care este rețeta?
– Toți rușii o știu: este un amestec format dintr-o parte în greutate de alcool etilic de puritate 96 de procente și din două părți în greutate de apă.
– Foarte interesant ce spuneți…
– Rușii mai spun: „v iunosti: vodka, lodka i malodka; v starosti: kefir, zefir i tioplenkii sortir”.
– Scuzați-mă, dar trebuie să-mi traduceți.
– în tinerețe: vodcă, barcă și o tinerică; la bătrînețe: chefir, bezea și un closet încălzit.
– Bezea?
-Da, acea prăjiturică făcută din albuș de ou, care nu necesită dinți pentru a fi consumată.
– într-adevăr, folclorul rusesc este inepuizabil.
– Gorbaciov a încercat să mai stăvilească această tendință a conaționalilor lui de a se îmbăta prin „Ukaz o barbe s alkogolismom”, adică printr-un decret prezidențial contra alcoolismului; o formă mult mai ușoară a prohibiției americane care a avut loc între anii 1919 și 1933. Magazinele cu băuturi se deschideau la ora 11.00. De asemenea, nu era voie să se obțină alcool prin fierbere. Atunci, cum credeți că a fost rezolvată problema obținerii alcoolului din boască, doar sînteți inginer?
– Mărturisesc sincer că nu am nici o idee.
– Ei bine, unii ruși au trecut la obținere alcoolului nu prin fierberea boascăi, ci prin înghețarea ei.
– Prin înghețare?
– Da, prin înghețarea boascăi în frigider. Alcoolul din boască, avînd temperatura de solidificare mult mai scăzută, nu îngheață și astfel se adună pe fundul vasului, de unde poate fi colectat.
– Foarte ingenios.
– Unii, și mai ingenioși, obțineau alcool din crema de ghete.
– Cum procedau?
– Ungeau o felie de pîine cu cremă de ghete pe bază de spirt. Pîinea absorbea alcoolul. Apoi, se curăța cu un cuțit crema de ghete de pe felia de pîine. După aceea, se sugea pîinea.
– Incredibil.
– Știți cum reușesc rușii să facă „apohmeleața”?
– „Apohmeleața”?
– Adică, trezirea din beție.
– Nu știu.
– Ei o iau de la capăt cu ritualul paharelor „do dna”.
– Domnule Carteputredă, prin dumneavoastră am aflat realități inedite din Basarabia.
… Ne apropiam de o „korcima” (crîșmă cu specific rusesc) prin ușa căreia se auzeau strigături și fluierături.
– Ce se întîmplă în interior?
– Unii clienți s-au îmbătat destul de tare și au trecut la „ciastușki”, adică la strigături.
– Ce se strigă?
– Acum se strigă: „U menea bîla jena,/ ana menea liubila,/ izmenila toliko raz,/ a patom reșila:/ Ah, raz, escio raz,/ escio mnogo, mnogo raz,/ lușce sorok raz po-razu,/ cem ne raz v sorok raz”.
– Scuzați-mă, dar iar trebuie să-mi traduceți.
– Am avut o soție,/ ea mă iubea,/ m-a înșelat numai o dată,/ și apoi s-a hotărît:/ Ah, o dată, încă o dată,/ încă de multe, multe ori,/ mai bine de patruzeci de ori cîte o dată,/ decît nici o dată de patruzeci de ori”…
Eu aș fi vrut să intru în cîrciumă ca să mai aflu alte obiceiuri din Basarabia, dar mă gîndeam să nu-l deranjez prea mult pe profesorul Carteputredă cu traducerea.?
– Da, de data asta ați trecut cu bine testul de limba rusă.
–

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!