Quo vadis?

Piață și moralitate

* Egoismul ca modalitate de realizare a binelui colectiv * Viziunea lui Adam Smith

în dezbaterea privind relația capitalismului cu etica se apelează, în mod firesc, la poziția lui Adam Smith, recunoscut ca părinte al teoriei liberalismului. Mai întîi, pentru că el avea preocupări serioase de etică, expuse în volumul „The Theory of Moral Sentiments” („Teoria sentimentelor morale”), publicată pentru prima oară în 1759. Apoi, întrucît este autorul lucrării „An Inqiry into the Nature and Cause of the Wealth of Nations” („Avuția națiunilor, cercetare asupra naturii și cauzelor ei”), publicată în 1776, carte de importanță majoră pentru ideologia și organizarea instituțională a capitalismului modern.
Pornind de la teoria dreptului natural, în prelungirea viziunii lui John Locke, care susținea că starea naturală nu era una haotică, ci reglementată de legea naturii, Adam Smith reafirmă cu tărie întîietatea și autonomia sferei economicului. Potrivit concepției sale, activitatea economică autonomă este o realitate stabilă, guvernată de legile naturale, respectiv legea concurenței și legea diviziunii muncii, pe care o numește „mîna invizibilă” ce asigură ordinea în societate. Omul „natural”, pre-politic, este, înainte de toate, om „economic”, înclinat să schimbe cu ceilalți roadele muncii sale individuale. Urmare a acestei înclinații a omului „natural”, piața a apărut ca o realitate firească și esențială a vieții umane și sociale. Avînd predispoziții pentru schimb, individul își putea satisface paleta largă de necesități proprii prin intermediul pieței, chiar dacă forțele sale îl ajutau să producă o gamă restrînsă de produse. Prin multitudinea relațiilor de schimb individul își asigură chiar o creștere a bunăstării sale. Dar pentru ca diviziunea muncii, respectiv „mîna invizibilă” să-și intre în rol trebuie să aibă frîu liber mecanismul concurenței. în acest sens, în „Avuția națiunilor”, Smith scrie: „Bucatele de pe masă nu sunt rodul bunăvoinței măcelarului, berarului sau brutarului, ci al preocupării lor pentru propriul interes. Apelăm nu la omenia, ci la instinctul lor de autoconservare și niciodată nu le vom vorbi despre nevoile noastre, ci despre avantajul lor”.
Așadar, în viziunea lui Adam Smith imperativul moral al capitalismului pare a fi acela că indivizii trebuie să fie egoiști și lacomi, pentru a-și maximiza profitul. Și totuși, gînditorul merge mai departe cu demonstrația și arată că, prin intermediul pieței, egoismul individului conduce la binele colectiv. Ipoteza care se desprinde din „Avuția națiunilor” este că piața, întrucît asigură bunăstarea colectivă satisfăcătoare sub aspect etic, este o structură morală, deși însumează acțiunile amorale și chiar imorale ale indivizilor. în consecință, capitalismul funcționează la parametri optimi atunci cînd indivizii sînt lăsați liberi să exploreze căile prin care își pot maximiza cîștigul.
Această explicație, pe care Smith o oferă în „Avuția națiunilor”, devine discutabilă dacă avem în vedere și lucrarea „Teoria sentimentelor morale”, publicată anterior. Aici, el scrie: „Oricît de egoist s-ar spune că este omul, există, în mod clar, în natura sa niște principii conform cărora manifestă interes pentru soarta celorlalți, concepînd fericirea semenilor ca pe o necesitate, chiar dacă nu obține nimic de aici – decît, poate, o plăcere altruistă”. (Va urma) Helvetica-R lația capitalismului cu etica se apelează, în mod firesc, la poziția lui Adam Smith, recunoscut ca părinte al

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!