Literatură în timp real

Dan PERȘA

Rar, ce e drept, lumea literară ne oferă motive să ne și amuzăm. Aflăm că Ioan T. Morar a plecat în Noua-Caledonie, ca să facă un experiment literar. El s-a întors de acolo cu o carte gata scrisă, „Cartea de la capătul lumii, Noua Caledonie: la un pas de paradis” și-a lansat-o, mai întîi, la coborîrea din avion, avîndu-i alături pe Mircea Mihaieș, Silviu Lupescu și Cristian Teodorescu. Jurnale de călătorie s-au mai scris și încă multe, astfel că originală este metoda promovării, modul în care scriitorul atrage atenția asupra lui, lansînd o carte în sala de așteptare a unui aeroport, pentru ca, mai apoi, s-o lanseze și la bookfest, la standul Realitatea-Cațavencu. Frumos, nimic de zis, doar că în strategie s-a strecurat o mică bîlbîială: Ioan T. Morar a spus că ar face „literatură în timp real”. Și blogării n-au ezitat să amendeze scăparea. Cum, s-au întrebat ei, „nu se scrie toată literatura în timp real?”. Ori o fi existînd și „literatură scrisă în reluare”? Alt fapt amuzant a fost acela că Ioan T. Morar s-a străduit să culeagă, de pe țărmurii Pacificului, scoici și le-a oferit, cîte una, primilor douăzeci de cumpărători. Noi să-i urăm cărții vînt bun, dar să nu uităm ce spunea, mai demult, un mare prozator: chiar și scoica de aur se împute!i, scoici și le-a oferit, cîte una, primilor douăzeci de cumpărători. Noi să-i urăm c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!