FUGA DIN LUMEA NEBUNĂ

Consumul de literatură

Dan PERȘA

Cuvîntul „weblog” s-ar traduce prin „jurnal web” – un jurnal ce se ține în mediul Internet. Ideea blogurilor a avut un succes neașteptat și ele s-au răspîndit aidoma ciupercilor după ploaie. Sînt de toate soiurile, de toate spețele. E greu să faci, deocamdată, statistici ale unui fenomen de-a dreptul exploziv, care demonstrează, încă o dată, nevoia de exprimare a oamenilor. Navigînd însă pe domeniul preferat, literatura, am putut constata, cu mult mai multă ușurință decît în cinsprezece ani de contact cu cititorii, care este percepția culturală și nivelul de lectură al cititorilor de astăzi. Chiar blogurile unde există o anumită specializare a lecturii rămîn undeva foarte aproape de diletantism. E un fapt îmbucurător că se citește multă literatură, însă, de multe ori, ideile literare ale cărților de ficțiune sînt slab sau eronat receptate. Eminescu spunea că scrisul este legat de idei și imagini („cu idei și cu imagini”) și aceste „cărămizi” ale literaturii sînt aceleași azi, ca și ieri. „Imaginile” țin de sensibilitatea umană și e limpede, de vreme ce se citește, iar lectura e gustată, că există un public de carte simțitor. Dar care refuză cealaltă latură a literaturii, cea a „gîndirilor”. Iar prin „gîndiri” trebuie să înțelegem două lucruri. Pe de o parte, gîndirile oferă viziunea integratoare asupra lumii în care trăim, deci și semnificațiile existenței umane. Pe de alta, înseamnă înțelegerea raporturilor ce se nasc între diverse compartimente ale textului literar: structură și expresivitate, stilistică și temă. E greu de găsit o explicație a lipsei de participare a cititorilor la „gîndiri”. Probabil, trăim într-o vreme în care funcțiile literaturii s-au schimbat literar. Literatura e căutată doar ca un mic refugiu din fața agitației cotidiene, la fel de agresivă și în plan profesional, și în planul mass-media. A citi o carte înseamnă, în acest caz, a fugi o clipă din „lumea nebună”, așa cum te-ai refugia, cîteva zile, la țară. Lectura nu mai e, ca înainte de 1989, o lectură a căutării de semnificații, de înțelesuri omenești, ci a intrat în sfera „consumului”. Omul citește o carte consumînd-o ca pe o acadea, îi savurează (sau îi detestă) gustul, însă îl interesează prea puțin ingredientele acadelei. Nu mai caută plăcerea estetică, deși aceasta e de ordin superior, ci numai o plăcere a simțurilor, care însă nu este vicioasă, fiind dezinteresată. așa cum te-ai refugia, cîteva zile, la țară. Lectura nu mai e, c

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!