Sindromul televizual

Romulus Dan BUSNEA

Parade gay transmise în direct din buricul Capitalei, cu secvențe dezgustătoare; scene de maximă violență în filme, în emisiunile de știri și în cele sportive, ba chiar și în programele de desene animate; spectacole de divertisment de cel mai prost gust; filme de groază; telenovele siropoase… Și totuși, puține reacții de împiedicare a proliferării unor forme de comportament de natură să amenințe normalitatea. Cam asta ne este dat să vedem zilnic la televizor, indiferent de canalul pe care îl accesăm.
Un alt aspect, mult mai grav, îl reprezintă nocivitatea televiziunii asupra sufletului uman, invazia acesteia în viața personală, însoțită de unele efecte destul de ușor de depistat și de evaluat, dar și de efecte „ascunse”, cu repercusiuni asupra propriei persoane, care se vor face simțite în timp. Conform celor prezentate de Virgiliu Gheorghe, în lucrarea „Efectele televiziunii asupra minții umane”, privitul la televizor afectează deopotrivă activitatea corticală a creierului și puterea sufletească a indivizilor care aleg să trăiască – în lipsa alternativelor de cultivare a sufletului – într-un mediu televizual de existență. în urma cercetărilor întreprinse de-a lungul anilor, autorul concluzionează că „televizualul modifică oscilațiile undelor creierelor, pînă la diminuarea spre zero a undelor beta, adică a suportului energetic al activismului cerebral, al proceselor de gîndire, analiză și decizie”. Ca să nu mai vorbim de exacerbarea violenței televizate, care produce modificări esențiale în comportamentul și atitudinea tinerilor, în special.
Studiile și problemele aduse în discuție de Ilie Bădescu, profesor de sociologie la Universitatea București și director al Centrului de Studii Politice șI Antropologie Vizuală, din cadrul aceleiași universități, accentuează faptul că prelungirea timpului petrecut în fața micului ecran constituie un factor de risc pentru sănătatea mintală; și că, totodată, televizorul și calculatorul ar putea fi încriminate pentru răspîndirea fără precedent a comportamentului agresiv și a impulsurilor sexuale, a infracționalității și chiar a criminalității. Distinsul profesor a mai afirmat într-un studiu dedicat tendințelor spirituale actuale că „Televizorul rupe intelectul de inimă, amputează funcția sufletească, îl aruncă pe om în externalitatea lumii, în cele deșarte, de la mîndrie (auto-admirare) pînă la beția simțurilor, totul este plonjare în lumea aceasta, uitare de cer și de Dumnezeu și încredințarea în cele de pe pămînt. Nimic din ceea ce ține de extratemporalitate, de ființa profund umană, nu mai răzbate în manifestările cele mai obișnuite ale omului”.
Sindromul televizual se extinde cu repeziciune și în România. Oamenii de știință de la noi trag, în felul acesta, un semnal de alarmă cu privire la deficiențele de atenție și concentrare produse de televiziune, la hiperactivitatea și slăbirea capacităților mentale, a puterii de judecată, a imaginației creative și a motivației. Conform unor evaluări sociologice mai riguroase și de ultimă oră, care includ și timpul religios, s-a ajuns la concluzia că din timpul diurn de 16 ore, dăruit nouă de Dumnezeu, un procent de 50% este timpul profesiunii, al muncii, 38% este timpul acordat televizorului, 10% este timpul petrecut în familie, în comunitate, iar 2% este timpul religios. După cum se poate bine observa, ne aflăm pe o scenă cu adevărat dramatică, extrem de accentuată, a conflictului dintre cultura televizuală și cea spirituală. Nu credeți că televiziunea este unul din factorii care contribuie din plin la stoparea tendințelor spirituale, a revelației divine, dar și la depărtarea de semenii noștri? depistat și de evaluat, dar și de efecte „ascunse”, cu repercusiuni asupra propriei

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!