– deschidere de pagină

Punctul pe „i”

Bădărănie pe roți

Vasile PRUTEANU

Trenul Inter-City stă puțin în gara Bacău. Urc în grabă și-mi găsesc locul dintr-o ochire. Sînt doar patru locuri libere într-un vagon ticsit de lume. Mă așez comod, cu geanta lîngă mine, fiindcă 12 colete mari ocupă tot spațiul destinat bagajelor. La fereastra de vizavi, un bărbat scund, ușor chelit, un altul cu un picior de lemn și două cucoane intens fardate discută aprins neregulile constatate. Stau toți patru la geam și privesc critic peisajul din jur:
– Uite, dragă Jorj, boii ăștia din Bacău n-au reparat gara nici acum. Dacă mai era Găinușe, ea făcea.
– Au primar liberal, Petrache, nu PD-ist de-al nostru. Un puturos!
Trenul se pune în mișcare, combatanții se retrag la locuri și mă observă.
– Bă, vită, cară-te de-acolo, mă apostrofează Jorj. Acolo stau deputații cu prietenii lor.
– Am tichet pe locul ăsta și n-am de gînd să-l părăsesc, răspund eu vexat.
– Ai pe măta! Dacă nu-ți miști fundul de-acolo, la prima stație te leg și te dau jos arestat.
– Aș vrea s-o văd și pe asta, dom’ deputat.
– Vezi, Jorj, dacă am lăsat mașina? Avem de-a face cu toți tîmpiții. Pentru o zgîrietură pe aripă nu merita s-o dai la casare, intervine o doamnă înaltă și slabă, puțind acru și intens a transpirație și Rexona.
– Ce știi tu, puica tatii? Am proces-verbal că mașina e distrusă 90%. O casez, o vînd pe bani buni, scot și eu cîteva zeci de milioane. Mi se dă una mai performantă la Parlament.
Trenul intră în gara Adjud, frînînd violent și hurducat.
– Vezi, Jorj, aici în gara asta mi-a tăiat mie trenul un picior, zice Petrache.
– Și de-atunci ai rămas așa?
– Daa, că ce-ți taie trenul înapoi nu-ți mai pune.
în vagon intră băiatul de la bufet cu o tavă plină cu cîrnați vineții și cîteva „amandine” melancolice, lipite definitiv pe hîrtia învelitoare.
– Și după ce mîncăm delicatesele, ce bem? – se interesează Jorj.
– Nimic de băut – lămurește băiatul – fiindcă azi nu e bere. Alte băuturi n-avem voie.
– Sînteți niște cretini de-ai lui Orban, remarcă Jorj.
în gară la Focșani, un cîrd de fetițe și băieți guralivi au asaltat trenul, întinzînd spre cei de la ferestre panere cu struguri negri „Cardinal”. Fiecare kilogram era așezat frumos în alte panerașe mai mici.
– Cît dai panerașul?, întreabă Jorj.
– Patru lei noi, domnul, că-i muncă grea la vie.
– Auzi speculă? Patru lei în țara strugurilor. Doi lei, bă, e prea de-ajuns. Ia dă-ncoace panerul. Jorj ridică panerul conținînd cinci panerașe mai mici. Descarcă meticulos totul pe un ziar întins pe banchetă. Trenul se pune în mișcare. Fetița de jos strigă disperată: „Domnule, panerul vă rog”. Jorj îi aruncă panerul gol, iar fetița fugind mărunt pe lîngă tren îi strigă: „Domnule, și banii vă rog.”
– Nu ți-e rușine pațachino, cine v-a învățat să speculați lumea? Copilița a rămas în urmă cu ochii în lacrimi. Să-i fie rușine liberalului Remeș – zice Jorj – că nu-l învață pe țăran cum să facă agricultură. Dar nu numai că nu-l învață, da-l mai și exploatează.
– Strugurii ca strugurii, dar ce frumoase panerașe. Adevărată artă! Face toți banii!, interveni doamna cealaltă, mai durdulie. Jorj înghiți în sec și se răsti la mine: „Ce te holbezi așa, mă dobitocule? Așa se procedează în țara asta coruptă cu speculanții. Nu le dai un ban, de-ar crăpa”.
– Cinstit și lăutărește, remarcă cineva și adormirăm cu toți ca-n Sahara. Seara l-am văzut pe Jorj (pe care-l cheamă, de fapt, Gheorghe) fluturînd la televiziune lozinci și combătînd cu vehemență Guvernul liberal corupt, oligarhic, nepăsător cu țăranii care pierd recolte din cauza secetei, iar puținele produse muncite din greu nu au unde le valorifica!?!hiți în sec

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!