Mintea de pe urmă

Ștefan RADU

în România, politicienii, analiștii, instituțiile statului reacționează doar cînd am intrat în belea. Nu avem deprinderea de a gîndi în perspectivă, de a evalua prezentul pentru a stabili strategii pe termene medii și lungi, ceea ce ne plasează ca nepregătiți în fața oricărui eveniment chiar previzibil. Un caz concret este seceta din acest an. Specialiștii în meteorologie și ecologie au tras nenumărate semnale de alarmă, ani la rînd, care au fost ignorate de către cei îndrituiți să ia măsurile de contracarare a efectelor. Acum, cînd țara este pîrjolită, cînd recoltele sînt compromise în cea mai mare parte, fel de fel de comisii și comitete de urgență se întrunesc și-și dau cu părerea. Astfel s-a făcut și descoperirea secolului: defrișările haotice (tîlhărești le-aș zice!) au contribuit la accentuarea calamității! Păi asta scriu ziarele încă de prin 1995… Zone întregi de pe versanții Carpaților au fost „chelite” de către arabi în cîrdășie cu politicieni cunoscuți, fără ca autoritățile să intervină decisiv. Acum se întocmesc planuri de reîmpădurire (ca să aibă alți contrabandiști ce să jefuiască!), se modifică legile pentru a aresta babele care își fac rezerve de lemne pentru la iarnă și se constată (semn al neputinței) că izvoarele au secat pînă și în inima codrilor.
Optimist, românul zice: „Mai bine mai tîrziu decît niciodată!”… Așa o fi, însă după declanșarea „cancerului”, tratamentele sînt paleative. Lungești chinul muribundului, fără speranța de a-l mai vedea sănătos vreodată. Ar fi grav dacă ajungem în acest stadiu. Natura este neiertătoare și în față ei sîntem simple gîngănii insignifiante. în aproape 20 de ani de libertate haotică am stricat tot ce am atins. La început a fost euforia distrugerii averilor fostelor cooperative agricole. S-au furat sistemele de irigații (țeavă cu țeavă și tub cu tub), s-au astupat canalele de aducțiune, iar bazinele cu rezervele de apă s-au transformat în iazuri de pește privatizate la grămadă (mai mult luate cu japca!), pe care nu mai poți să le folosești acum în activitatea de udare a culturilor. în ultima vreme, pasiunea pentru construirea caselor a dus la defrișarea unor ocoale silvice doar pentru că așa au avut chef cîțiva inși cu bani la teșcherea. în oraș, pe spațiile verzi au „răsărit” garaje (în București s-a trecut la demolarea acestor coșmelii de beton…) și parcări asfaltate, cu autorizații în regulă. în tot acest timp, autoritățile, care acum se agită, au fost în adormire. în loc să prevenim dezastrul, cîrpăcim și dăm impresia că „am rezolvat-o și pe asta!”… Pînă într-o zi cînd vom descoperi că nu mai putem respira și că întreaga natură a luat-o razna. Atunci nu va mai conta nicio strategie „genială” și nicio lamentare…e seceta din acest an. Specialiștii în m

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!