ȚI-I GĂSI BACĂUL

Omagiu celor care nu mai sînt

• frații Budu în… orele libere! n o revistă de „Litere – Științe – Arte” care apărea la Bacău înainte de „Orizonturi noi” și „Ateneul cultural”

M. Cosmescu DELASABAR

Despre Petru Budu, care apărea în fotomontajul Anuarului Presei din 1908 alături de tatăl și frații săi, se scria: „Petru Budu (Piron, Nastratin, porecle/pseudonime), născut în 1873, a debutat în ziaristică prin 1889. Redactor la „Lupta” și „Epoca”, semnînd cronici științifice, zig-zaguri, „opinii sincere”. Inginer diplomat al Școalei de Poduri și Șosele, colaborator al revistelor: „Floare albastră”, „România Ilustrată”, „Lumea nouă” și „Moftul român”… Dar meritul principal subliniat de Anuar este faptul că a „scos, în anii 1904 – 1906, revista „în ore libere” la care au colaborat toți frații săi (Corneliu, Daniel și Isidor Budu), pe lîngă alte personalități jurnalistice băcăuane din acea epocă. Ba încă, directorul-proprietar considera revista un „omagiu celor care nu mai sunt” și că „nu e rău să apară o foaie care, pe lîngă cronica Bacăului, să caute sfioasă către fermecătorul orizont al literelor, științelor și artelor”, îndeplinind „cea mai înaltă și plăcută datorie”…
Așadar, o revistă care deși apare de la 1 noiembrie 1904 pînă la 1 februarie 1906 (8 numere), nu este consemnată în vol. „Din presa literară românească” 1900 – 1918, al lui D. Murărașu, și nici în Dicționarul cronologic „Literatura română” (1979). Doar Gh. Pătrar o menționează în vol. „Publicațiile periodice băcăuane” din 1967, pe trei pagini (116-119); care, se pare, nu a fost consultată de istoricii băcăuani Al. Piru și I. Rotaru înainte de a elabora „Istoriile” lor, apărute în perioada regimului comunist. Dar nici istoricii literari băcăuani mai noi n-au avut posibilitatea să o cerceteze decît dacă ar consulta uriașa lucrare monografică „Muzeul familiei” Budu, a lui Dumitru Rudeanu, în zece volume, care a stat la baza studiului meu monografic „De neamul Budenilor moldoveni”, apărut în Bacău (2000, Ed. Gr. Tăbăcaru), studiu din păcate ignorat sau necăutat în Biblioteca Județeană „C. Sturdza” Bacău, căreia i-am donat și o parte din documentele și fotografiile provenite de la familia Dumitru Rudeanu.
Dar să revenim la revista „în ore libere”. Avea redacția în casele bătrînești ale Budenilor, de pe strada Pavel și Ana Cristea nr. 6, unde tipărea și Iancu Gheorghiu Budu publicațiile sale: „Provincialul” (1876-1878) și „Muncitorul” (1878). încă din primul număr îi atrage colaboratori pe frații săi și personalități de marcă ale Bacăului: Costache Radu, N. Donici, C.M. Climescu etc. Lui Corneliu Budu (Badea Pletea) îi publică numeroase versuri și o recenzie a vol. „Așchii” (Nr. 3, 1905), despre care spune: „Regretăm că autorul cumulează calitățile de frate și confrate, deoarece, ca frate, nu-l putem lăuda, iar ca bun confrate, nu-l putem ocărî”. Tot versuri îi publică și fratelui mai mic, Isidor Dudu (Isis); iar lui Daniel îi publică fragmente din lucrarea „Condiția juridică a femeii”, teza lui de licență în Drept, subiect de predilecție în familie. El însuși semnează mai multe poezii, cu pseudonimele Piron și Nastratin, momente lirice prinse din viața de la țara („Gura lumii”, „Ce proastă!”, „Vezi cum ești”, „Ploaie cu soare” etc.); sau cu numele său propriu, articole foarte interesante cu subiecte extrase din realitățile social-politice și culturale ale vremii: „Ateneul cultural din Bacau”, „Biblioteca”, „Congresul băncilor populare”, „Ortografomania în România”, „Trei date mari” (aniversări și comemorări ), „Poduri și șosele”, asupra cărora vom reveni.
Petru Budu supraviețuiește celorlalți frați (moare în 1951), fiind o sursă vie și bogată de informații și documente (fotografii) pentru nepotul său, D. Rudeanu, pentru elaborarea lucrării monografice „Muzeul familiei”; lucrare care ar trebui să fie la dispoziția cercetătorilor în cadrul unui centru documentar la Casa „V. Alecsandri”, pentru care se zbate de ani de zile prof. Ioan Dănilă. Aici ar putea fi cercetat și reevaluat tot acest fond arhivistic păstrat de nepotul și strănepotul lui Iancu Gheorghiu Băcăuanu (Budu), în mare parte copiat și transmis mie de bătrînul cronicar al Budenilor.porecle/

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!