PROVOCĂRILE ȘTIINȚEI

Postulate la index

Mihai BUZNEA

Motto: „Dacă vrem să pătrundem tainele cerurilor trebuie să coborîm cu picioarele pe pămînt” (Cugetare anonimă)

Marile provocări ale științei au fost, dintoteauna, pentru profesorul Liviu Filimon, pasiune și susținere pentru activitatea didactică și cercetarea științifică, pe care le-a împletit timp de decenii. Trecerea implacabilă a timpului nu i-a ostoit curiozitatea și dorința de a se lua la trîntă chiar și cu postulate „bătute în cuie” ale unor „monștri sacri” în materie: de la Isaac Newton, la Kepler și Enstein. Curaj, tupeu, sau pur și simplu convingerea că ceea ce le-a fost accesibil altora este și la îndemîna sa?! Una dintre recentele dovezi ale spiritului său contributiv și inovator o reprezintă și concluziile la care a ajuns în urma „abordării filosofice a existenței gravitației” facilitată de descoperirea „mișcării inerțiale și a forței pîrghiale” și prezentată în volumul (în curs de redactare) „Elemente de psihologie filosofică cosmică”.
Spre a nu cădea în capcana abordărilor strict științifice și a termenilor mai puțin uzitați, evitînd totodată riscul de a deveni ridicoli prin necunoaștere, voi da cuvîntul specialistului băcăuan spicuind pasaje și aprecieri conținute în lucrarea deja citată. Insuficiența întîlnită în demonstrarea existenței atracției gravitaționale este definirea eronată a legii inerției ca fiind „o mișcare rectilinie și uniformă”. în viziunea autorului nostru, „rotirea inerțială eternă a tuturor corpurilor din Univers exclude existența mișcărilor rectilinii.” Dacă ar fi existat mișcări rectilinii, corpurile respective ar fi călătorit dispersate în spațiul nemărginit de un timp infinit, iar Universul nu s-ar fi constituit ca un sistem unitar închegat. Pentru ca tot autorul să susțină: deși au trecut cîteva miliarde de ani de cînd s-au format planetele sistemului solar, ele continuă să se rotească inerțial relativ pe aceleași circumferințe în jurul Soarelui. în temeiul acelorași susțineri, pe care însă nu ne putem îngădui a le prezenta în detaliu, așa cum firesc procedează profesorul Liviu Filimon în lucrarea sa, „legea pîrghiilor face ca un corp care se rotește să acumuleze mai multă forță dacă în același timp se învîrte în jurul axei sale”. Observațiile care susțin acest original punct de vedere au fost făcute pe fenomene din mijlocul nostru și în care, de regulă, sîntem implicați nemijlocit. Pentru a concluziona: mișcarea de rotire a particulelor și corpurilor care alcătuiesc Universul e guvernată de legea inerției și nu de pretinsa lege a atracției (universale – n.n.).
Luînd cunoștință de aceste alegații de natură științifică nu vom deveni mai fizicieni decît sîntem (sau nu sîntem); putem fi, eventual, atrași de această nouă perspectivă într-o prezentare inedită. Pentru ca autorul să se (ne) întrebe: ce poziție ocupă Terra în sfera Universului? Și, totodată, să ne propună și o variantă de răspuns: cercetați Biblia, pentru că în ea se afirmă că „Dumnezeu a construit la început cerul, stelele și Soarele pentru a lumina Pămîntul, a se dezvolta plantele și animalele și a crea omului o planetă plină de bunătăți”. Așadar, am putea spune că lumea noastră terestră este indivizibil legată de lumea cerească; de cosmos și divinitatea supremă.
Și pentru că nimic nu s-a dovedit imuabil și definitiv, mai ales în materie de postulate științifice, profesorul Filimon revine cu picioarele pe pămînt și ne imploră: tolerați-mi îndrăzneala de a mă îndoi de veridicitatea unor teorii formulate în trecut de Ptolemeu, Copernic, Newton, Chepler (…) și a respinge ipotezele adepților actuali ai relativismului einsteinian.
Nici o problemă, stimate profesore! Nemărginită, ca și Universul, este puterea noastră de înțelegere…finitiv, mai ales în materie de postulate științifice, profesorul Filimon revine cu picioarele pe pămînt și ne

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!