RECURS LA ISTORIE

Revenirea la origini

• informații documentare privind formarea satului „Liudi Călugăra”

prof. dr. Dumitru ZAHARIA

Așezarea rurală cunoscută și înscrisă în documentele interne cu toponimul „Liudi Călugăra” (Omenii de la Călugăra), iar în cele externe, scrise în latinește, sub forma „Călugăra”, a fost consemnată pentru prima dată în documente într-un raport întocmit de către Giovanni Battista Volponi, prefectul misiunilor catolice din Moldova. în documentul întocmit și expediat la Roma în cursul anului 1693, misionarul catolic a relatat despre prezența catolicilor în satele Trebeș, Călugăra, Cujbic, Pișata, Valea Seacă.
Satele respective erau, și sînt, formate pe versantul estic al Culmii Petricica. Apele curgătoare care izvorăsc în această zonă au o apă gustoasă, plăcută omului și animalelor crescute de acesta. Pămîntul a fost, și este, foarte roditor și atrăgător.
încă din perioada de progres economic a neoliticului și a perioadei metalelor, locuitorii așezării formate pe „insula Bistriței” au despădurit părțile cele mai favorabile cultivării grîului și meiului, pomilor și viței de vie. Anumite porțiuni au fost transformate în pășuni, altele în fînațuri. Zonele situate aproape de cursul apelor au fost folosite pentru cultivarea plantelor necesare hranei. Zona acoperită cu păduri și ierburi a fost extrem de favorabilă albinăritului. „Cantitățile de struguri, vinuri, fructe, alte produse alimentare erau conservate la locul de producție și folosite de om, pentru el și animalele sale, atunci cînd trebuia. Aici au fost construite beciuri celebre pentru păstrarea vinurilor, grajdurile pentru adăpostirea animalelor”. Documentele au consemnat caii celebri crescuți de oamenii din Valea Seacă și Albeni. Un călugăr ortodox a construit un schit pe cursul superior al pîrîului, curgător astăzi prin partea centrală a satului. Oamenii Bacăului, aflați zilnic la lucrul ogoarelor, îngrijirea pomilor, viilor, stupilor de albine, animalelor, frecventau localul pentru închinat. în timp, au numit schitul, pîrîul, dealul cu termenul de „Călugăra”.
După eșecul lui Mihai Viteazul de a realiza pentru permanență unitatea poporului român, Moldova a cunoscut vremuri de restriște. Hoardele străine: poloneze, otomane, tătărăști, căzăcești, secuiești erau prezente mai tot timpul în zonă. Jaful permanent de-a lungul secolelor, dar cu deosebire în vremurile marelui război polono-austro-ruso-otoman din ultima parte a secolului al XVIII-lea i-a obligat pe locuitorii tîrgului Bacău să se refugueze acolo unde aveau ogoarele, în locurile în care aveau puse la păstrare rezervele de hrană necesare lor și animalelor crescute de ei. Locuitorii acestor sate au fost băcăuanii ortodocși și catolici retrași din „calea răutăților” cauzate de vecinii statului Moldova.
în documentele slavone, puține la număr, în secolul al XVIII-lea satul a fost înscris sub forma „Luidi Căligăra”, în cele românești și latinești figurînd drept „Călugăra”. Aceasta a fost păstrată pînă în anul 1912. Interese străine poporului român au impus modificarea toponimului în „Luizi Călugăra”. Toponimul acesta nu are nimic comun cu trecutul așezării și trebuie schimbat la forma inițială -„Călugăra”.

ortodocși și catolici retrași din „calea răutăților

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!