DE-A DOMNUL!

Fabrica de pe cronici

Aurel V. ZGHERAN

Dacă omul nu e apt pentru veșnicie, de ce oare petrece atunci cînd dă naștere unui copil?! Iar cei care distrug fabricile, dacă nu pot dărui copiilor nemurirea, de ce nu le lasă șansa vieții, pentru că aceste fabrici îi pot hrăni și îmbrăca?!… Această ireperabilă nechibzuință a făcut ca să ajungă fabrica de postav de la Buhuși o epavă ce se scufundă. Pe catargul frînt al acestei epave respiră peste un secol de istorie. A luat ființă în anul 1885, „renăscînd” din fabrica înființată de către Mihail Kogălniceanu, la Tg. Neamț, în anul 1853. Aici, localnicii se ocupau cu abagia, făcînd sumane care aveau mare preț în iarmaroace, ca și cele de la Calu-Iapa sau Crăcăoani. întîiul director al fabricii a fost E. Buhl, care venea din Prusia și, o perioadă, producția de postavuri a mers bine; mai apoi, însă, datorită postavurilor aduse din străinătate, menținerii industriei casnice, lipsei de sprijin din partea statului, dar și din cauza datoriilor față de Sfatul Orășenesc al Tg. Neamț (garanții pentru iratele în antrepriză) ș.a., Kogălniceanu a vîndut-o în 1876 colonelului Eugen Alcaz. Noul patron moștenea moșia tîrgului Buhuși de la familia întemeietoare, cu care se înrudea prin alianță și era, totodată, acționar și director al Băncii Naționale din Moldova. Avînd posibilități financiare mari, a transferat toate utilajele la Buhuși, unde, beneficiind și de facilitățile asigurate de Stația c.f.r. din localitate, dată în exploatare pe 15 februarie 1885, a construit o nouă fabrică . între anii 1885 – 1895 a fost administrată de firma Wolf & Co, care aparținea lui Erhard Wolf, originar din Turbenthal – Cantonul Zurich. între 1885 și 1948 a fost societate pe acțiuni, după care a fost naționalizată.
Dintotdeauna s-a spus că Buhușiul aparține fabricii de postav, iar nu fabrica a aparținut orașului. După 1989, aceasta deja aparținea trecutului. A devenit o ruină! Chiar și abagiii de altădată ar confecționa aici pive și dîrste și ar dezvolta micile producții de mărfuri țărănești. Dar: vine un vînt din pupa, adică dinspre Primărie, care aduce o veste de concesionare unor patroni. Această veste e cum nu se poate mai bună, dar buhușenii așteaptă să vadă minunea cu ochii lor. Cantonul Zurich. între 1885 și 1948 a fost soci

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!