Vizorul teologului

Biserica și teocrația

Unii își mușcă pumnii. Alții își zgîrie fața cu unghiile înnegrite de atîta răscolit în huma din care au fost făcuți. Scormonesc printre cuvintele ce par a nu le mai ajunge și își ițesc chipurile transfigurate de atîta demo(no)crație, dindărătul unor publicații precum „Revista 22”, sau de pe blog-urile unor ziare centrale. Minți „iluminate” se plîng de faptul că România este un stat teocratic! Statul european cu cele mai multe culte religioase recunoscute oficial în Europa, statul în care Biserica Ortodoxă, deși majoritară, este lovită în continuu de presă și televiziune, este numit unul teocratic! Ca să nu mai spunem că s-a dat libertate homosexualilor, s-au organizat parade gay, și alte asemenea. Cei care afirmă asemenea lucruri par a fi oameni documentați. Li s-ar putea răspunde: și ce dacă-ar fi teocrație? Aici trăiesc și evrei, și mulsulmani, și creștini, și protestanți și neoprotestanțI, și budiști, și atei și indiferenți religios, fără nici o problemă. N-au fost niciodată probleme de fanatism religios. Deci, care-i problema? Unde-i buba? Ce-i deranjează pe aceștia și alții ca ei? Nu poate fi decît un singur răspuns: Ortodoxia. Credința milenară, care a reușit să strîngă în jurul ei, de-a lungul istoriei, o nație supusă unor presiuni și unor lovituri greu de imaginat. Credința aceasta plină de toleranță și înțelegere față de toți și de toate le stă unora în gît.
Astfel, nu s-a potolit prea bine încrîncenarea satanocrației comuniste, și în plină democrație europeană, s-a început campania de scoatere a icoanelor din școli. Iconoclasm. Nimic nou sub soare. S-a potolit. Instituțiile de învățămînt s-au întrebat retoric: de ce să scoatem icoanele din școli: părinții le vor, elevii la fel. Dar lupta nu s-a oprit aici. Gălăgioși, „iluminații”, au continuat mai ceva ca precupețele cînd se tîrguiesc la piață, prin ziarele și posturile de televiziune centrale. O adevărată campanie de studiere și analiză a Bisericii Ortodoxe: cîți preoți și cîți ierarhi are, ce salarii au fiecare, ce averi etc. Alte comentarii, alte injurii, alte critici. Pentru că banul este oricînd un motiv de zîzanie. Nici aici nu prea le merge treaba. Nimeni nu poate nega faptul că Biserica Ortodoxă din România a intrat în gura mass-mediei din țară într-o manieră unică în cei 18 ani de libertate. Mai ceva ca Biserica Romano-Catolică din Los Angeles în urmă cu cinci ani.
Ca să nu mai spunem că asemenea indivizi tratează Ortodoxia, care a ținut trează conștiința românească de-a lungul veacurilor, ca un meci de fotbal. Toată lumea se pricepe. Toți știu cum e mai bine. Și lupta continuă. Din (ne)fericire oamenii care o iubesc, o înțeleg și o practică, tac. Preferă liniștea și rugăciunea. „Cine scoate sabia, de sabie v-a pieri”. âI lasă pe saltimbanci și pe clovni să-și facă numărul. Știu că nu-i va aplauda nimeni. Iar lupta împotriva Bisericii nu e nouă. Alții se luptă să o distrugă de 2.000 de ani. Și nu au reușit. De ce oare? Aceasta e o cu totul altă poveste.
uă. Alții se luptă să o distrugă de 2.000

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!