UNDE, ORIUNDE

A pune ordine în lucruri (1)

Calistrat COSTIN

S-alungi păianjenii din cotloanele memoriei, să rînești grajdurile acelui nesimțitor și rău platnic rege Augias, de-ar fi, precum Hercul, s-abați rîuri de sînge curat peste îngălarea spiței umane, să dai cu perie aspră de sîrmă peste jegul blidarelor din cămările cantinei mondiale, să răzuiești ura prinsă pe oasele cerului și pămîntului, să pui în grădinile pustiite de nesăbuința căzuților în păcat răsad de arbori, de flori, de alți oameni, să naști din nimic lumina în împărăția cenușii, să simți, în sfîrșit, pe lacrimă proprie, ce poate să însemne că: „tot ce există poate să nu existe”, și că „desfrîul de prea multe adevăruri trebuie condamnat ca și folosirea minciunii”, așadar că: destinul neantului nu este nici adevăr, nici minciună (cum credeai cîndva), aidoma că această aventură terestră cu numele de ISTORIE nu are un sens precis…
Dar unde… unde s-azvîrli budanele de apă murdară astfel ca mizeria atîtor mii de boi după amar de zeci de ani de îngălare să nu se întindă rîie pe trupul „imaculatei concepțiuni” cînd canalele colectoare s-au umplut ochi de otrăvitoarele duhori ale materiei divine?!
Ce întrebare! „Unde?” și ce răspuns; „Oriunde!”, cînd însuși Bunul Dumnezeu pare a nu mai ști unde! (ori n-a știut vreodată… niciodată… dar… dar să mai avem cîțiva stropi de răbdare!). Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!