Lumea românească

Fariseismul actual la apogeu!

Vasile PRUTEANU

Hoțul, înainte de a săvîrși fapta sa mîrșavă, se uită-n dreapta, se uită-n stînga, se uită-nainte și-napoi. în sus nu se uită. Fariseul, dimpotrivă, se uită întîi în sus, săvîrșește fapta, invocînd rațiunea, apoi se uită în toate părțile așteptînd aplauzele mulțimii. âl scarpină pe dracu-n coarne ca să-i scornească lui Dumnezeu defecte și slujitorilor Săi păcate. Presa și televiziunile noastre sînt asaltate, în aceste zile, de farisei. Au atins apogeul. Sînt mulți și nu lipsiți de cultură. De credință, da, sînt departe. Lui Grigore Cartianu, de pildă, i se simte scrîșnetul marxist, „antidogmatic”, atît în emisiunile de la Realitatea TV cît și în articolele publicate în „Evenimentul Zilei”, care îi apar cu poză alături de editorialele unor cunoscuți intelectuali. El pretinde că, „Biserica Ortodoxă Română trebuie să renunțe la dogmele sale medievale”. Crede, probabil, că dogmele (fără de care Biserica nu poate exista) sînt niscaiva norme anacronice, niște prevederi învechite și nu explicația vieții, iubirii, adevărului, frumuseții și a însăși existenței nostre pe pămînt. De aceea, cere imperativ ca Biserica „să se modernizeze , să se adapteze și să se implice mai mult în prezent”. Care prezent e invadat de hoți, de trufași tip Becali, de afaceriști veroși, de malversațiuni financiare, etc. Ce-ar trebui să facă clerul și credincioșii? Să se roage pentru sănătatea și prosperitatea tîlharilor?
Un al fariseu, cu doctorat în teologie, (Cristian Bădiliță), acuză Biserica Ortodoxă de susținerea bordelurilor, curvăsăriei și homosexualității. Eu știu că absolut toți clericii s-au împotrivit și se împotrivesc cu cerbicie unor asemenea fenomene. La rîndul lui, scriitorul Ioan Bogdan Lefter constată (cum?) că „religiozitatea românilor e vorbă goală. Cei mai mulți nu merg niciodată la biserică decît la nunți, botezuri, înmormîntări, parastase, plus o jumătate de oră la înviere. Nimeni nu aduce în discuție criza de credibilitate în care s-a adîncit instituția Bisericii în întreg spațiul ortodox, că aceasta e grav anacronică în comportamet, în limbaj, în vestimentație, într-un contrast frapant cu celelalte ramuri ale creștinătății, în care preoții și călugării s-au adaptat demult codurilor sociale ale modernității”. Iaca, na. Aș vrea să văd și eu un preot sau un călugăr în blugi, cu pălărie de cowboi și două pistoale la centiron slujind la altar. Nu aș vrea să mai aduc vorba despre piesa de teatru „Evangheliștii”, a distinsei intelectuale Alina Pippidi-Mungiu, în care Hristos este înfățișat drept un oarecare profet cu nevoi sexuale și înclinat spre perversiuni. Modern, nu?
Cu asemenea idei e firesc să spui că religia e doar „spaimă de Divinitate, că fenomenele de religiozitate sînt false, de felul răspîndirii închinăciunilor grăbite ale trecătorilor în dreptul bisericilor”. Așa să fie? După cîtă smerenie și credință tăcută arată enoriașii în bisericile arhipline, n-aș zice!
La Mănăstirea Sihăstria am asistat într-o duminică la slujbă, stînd în picioare în curte, întrucît în biserică nu era loc să arunci un ac. Lîngă zidul altarului vreo cinci-șase țărănci trăiau un adevărat extaz misitic, la care eu n-am ajuns niciodată. După predică, au plecat spre casă cu o liniște, o seninătate a ființei și cu un aer de dulce și sigură credință.
Dacă nu cunoști decît larma Capitalei și a meciurilor de fotbal, poți spune orice, ca toți fariseii încîntați de sine și de cugetările lor. Fariseismul se potrivește prea bine și vremii noastre. Sînt prea mulți intelectuali încîntați de propria persoană, care nu cunosc credința, nevoia de a-și depăși certitudinile, îndoiala față de propriile lor „dogme”. Nici pe ei nu se mîntuie, dar nici pe alții nu-i lasă. Fariseii moderni sînt activiști perfecți, împăcați cu sine, netulburați, sînt cei care nu pot bănui că mai poate fi ceva și dincolo de raza lor vizuală, de marginile minții lor. Sînt cei care nu văd altceva decît tabieturile lor psihomentale. Tainicele înțelesuri le sînt străine. Ei nu simt nevoia de ajutor, de a se spovedi, de a se îmbunătății. Trăiesc mulțumiți în hidoasa lor gugumănie.
Departe de a cunoaște un declin, tipologia fariseilor e în floare. Amestecul lor brutal în problemele alegerii noului Patriarh o dovedește cu prisosință.oiala față de propriile lor „dogme”. Nic

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!