ASCENSIUNI DUHOVNICEȘTI

Unitatea euharistică

• un „trup și un duh cu Hristos” n unitatea ecleziastică

pr. prof. dr. Constantin LEONTE

Lumea traversează o gravă criză moral-spirituală. La aceasta contribuie și dezbinarea în care trăiește, se află, creștinătatea. Din păcate, și între marile confesiuni creștine există diferențe mari ce privesc chiar ființa dumnezeieștii Euharistii (âmpărtășania).
Pentru a se ajunge la unitatea trăirii aceluiași Hristos trebuie, deci, restabilită unitatea euharistică. Unitatea Bisericii – pentru care s-a rugat Mîntuitorul – ține de constituția Bisericii ca trup extins al Cuvîntului întrupat; Hristos se extinde în oameni ca să-i facă asemenea Lui și să-i unească într-un singur trup. Biserica este una, pentru că avîndu-l pe Hristos lucrător în ea prin Duhul Sfînt în Sfintele Taine „ea este cu adevărat Trupul Lui extins în umanitate”, adică este unită deplin cu capul ei – Hristos – și deplin unită în ea însăși prin „întocmirile și legăturile date ei de Hristos” (Efes 4,16). De aceea, Biserica „trăiește dintr-o altă viață decît cea a omenirii naturale, deși aceasta nu e desființată, ci imprimată de Duhul trupului îndumnezeit al lui Hristos, mai bine zis deschisă infinității dumnezeiești din acest trup și părtașă la ea” prin Taina âmpărtășaniei.
Așadar, în Biserică există o unitate de viață sacramentală în Hristos. în aceeași măsură, Biserica se constituie ca o comunitate sobornicească sacramentală – plină de duhul lui Hristos venit în ea și mădularele ei prin Capul ei Hristos – prin Sfintele Taine: Botez, Mirungere, Euharistie și Preoție sacerdotală. Prin aceleași Sfinte Taine și îndeosebi prin Euharistie, Biserica se dezvoltă, crește și se umple tot mai mult de Hristos și Duhul Lui. De aceea, sfinții Părinți văd temeiul unității bisericești în același trup jertfit și înviat al lui Hristos, străbătut de plenitudinea Duhului Sfînt în toate mădularele Bisericii.
în planul vieții moral – duhovnicești „unitatea prin Sfînta âmpărtășanie nu vine, însă, ca o esență fizică comună în cei ce se împărtășesc, sau între ei, ci ca o încoronare a unității spirituale de gînduri și de iubire spre care au crescut credincioșii prin Duhul sfînt, rugînd în comun pe Dumnezeu, lăudîndu-L în comun, mărturisind credință, aducînd aceeași ofrandă comună a pîinii și a vinului. Ei s-au pregătit pentru a fi „un trup și un Duh” cu Hristos”. Așadar, creștinii nu se pot împărtăși spre iertarea păcatelor și viața de veci și spre unirea tot mai strînsă cu Hristos fără credința Bisericii mărturisită și trăită și n-au părtășie la același Sfînt Potir cei care nu împărtășesc această credință: una – a Bisericii lui Hristos; Hristos nu poate fi nici împărțit, nici despărțit; Hristos al Evangheliei și Hristos al Euharistiei sînt Unul și Același, adică Dumnezeu – Omul, Iisus Hristos. De Hristos euharistic trebuie să ne împărtășim mereu „cu credință și dragoste” pentru că Duhul Sfînt, care a prefăcut darurile, preface și pe cei ce se împărtășesc de ele, făcîndu-i din ce în ce mai mult „concorporali” cu Hristos (Efes. 3, 6), extinzînd în ei starea de mîntuire, de înviere și de slavă din firea omenească a lui Hristos. Numai întrucît ne împărtășim de acest trup deplin transparentizat de Duhul Sfînt sau deplin intrat în comuniune, în ipostasul Fiului cu Tatăl, putem și noi, în unire cu Hristos, să intrăm în comuniunea cu Tatăl. Deci, cu întreaga Sfîntă Treime. Unitatea existentă în Sfînta Treime are un efect și reflex în unitatea Bisericii, care se încheagă deplin prin împărtășirea cu Trupul și sîngele Domnului.de gînduri

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!