JURNALUL UNUI OUTSIDER

Interesul public

Ioan NEACȘU

Într-un autointerviu pe care și l-a acordat în „Formula As”, doamna Rodica Culcer (scuzați cacofonia!) susține că difuzarea filmului „Șpagă pentru Remeș”, produs de autori oculți (sau ocultați), a fost „de interes public”, fapt confirmat și de CRP-CTP, a fost un „act de curaj al TVR” (confundarea omului cu instituția este, orice s-ar zice, „de tristă amintire”…), iar domnul prim-ministru n-are dreptul să-i servească nici o „lecție de deontologie”, deoarece el nu este jurnalist. Mai mult, în guvern sînt trei miniștri cu dosare la DNA, iar „după cîte se zvonește, se pare că ar mai fi doi miniștri pe rolul procurorilor anti-corupție”. „Acest caz a ajuns în atenția publicului european”, iar guvernul a blocat comisia specială de la Cotroceni „care decide asupra începerii urmăririi penale împotriva demnitarilor”. Am citat atît de amplu, deoarece nu mi s-a dat să văd pînă acum un mai clar exemplu de minciună mediatică. „Zvonerul” care produce intoxicarea are drept „răspîndac” fie TVR-ul, căruia îi atribuie decizia de difuzare a filmului, fie „Formula As”, unde scrie cu seninătate despre ce „se zvonește” cu privire la corupția miniștrilor, sau că guvernul blochează comisia „care decide” asupra începerii urmăririi penale. Scopul este unul singur: denigrarea PNL și a guvernului, nici vorbă de luptă împotriva corupției!
La urma urmei, ce este „interesul public”? Publicul este mai interesat să vadă cît de neprofesionist lucrează „serviciile”, sau să vadă măcar un corupt în închisoare? Presupunînd apoi că informația din filmul cu pricina este sută la sută adevărată, care este „interesul public” de a o difuza fără nici un comentariu? Să fie denigrat astfel PNL-ul, guvernul, întreaga lume a politicii românești? Televiziunile ajung de obicei la evenimente în timp real, sau cu un decalaj de una, două ore. Informația crudă este de cele mai multe ori „în direct”, dar adevăratul ziarist nu se mulțumește doar cu răspunsul la celebrele întrebări „cine, ce, unde, cînd, cum”, ci trebuie să emită și opinii, iar dacă cititorii acceptă comentariile lui, el devine lider de opinie, chiar formator, în măsura în care tot mai mulți cititori cred în comentariile lui. Așa se explică succesul mare al talk-show-urilor, chiar dacă mulți dintre cei chemați să-și dea cu părerea sînt foarte departe de profesionalismul pe care-l presupune comentarea mediatică a unui eveniment. Ziarele serioase, care au pierdut de mult bătălia pentru prioritate în livrarea informației, se orientează spre opinii, spre comentarii în rubrici încredințate unor profesioniști adevărați. Este adevărat că pe internet, ca un imens bulgăre de zăpadă, opinia este la rîndul ei comentată de mii de anonimi, unii plătiți pentru a susține ceva, alții care-și exhibă frustrările într-un limbaj de neadmis pentru niște oameni civilizați, dar și alții care vin cu subtile comentarii, de multe ori mai interesante decît articolul de la care se pleacă. Rămâne totuși ziarul „de hîrtie” încă pentru mult timp principalul mijloc de formare a opiniei publice. Iată de ce tabloidizarea a tot mai multor ziare reprezintă un pericol pentru democrație în măsura în care privează publicul cititor de „opinii”, desigur diferite, dar cu cît mai diferite, cu atît mai capabile să formeze „opinia publică”. Acesta-i adevăratul „interes public”, nu manipulările grosolane făcute de doamna Rodica Culcer și compania.are-și exhibă frustră

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!