Democrație capitalistă la Patriarhie

Ștefan RADU

Pentru credincioșii ortodocși, astăzi și mîine sînt două mari sărbători, primite cu sfială și supunere în sufletele lor. Sîmbătă, de Sfîntul Cuvios Dimitrie Cel Nou, la Patriarhie se țin slujbe mari în cinstea patronului Bucureștilor. Enoriașii așteaptă, cît e anul de lung, să se închine la moaștele Sfîntului și să participe la liturghie. Ei bine, anul acesta, Biserica a hotărît că democrația și credința se aplică diferențiat. Pretindem că trăim într-o țară democratică, unde drepturile cetățenilor, ale minorităților și ale celor vii (în general!) sînt respectate dincolo de orice alte reguli pămîntești. Atunci înseamnă că nu funcționează ceva așa cum trebuie! Patriarhia a decis că slujba se va ține cu ușile închise, acces avînd doar protipendada politică, în frunte cu președintele Traian Băsescu. Restul, adică ortodocșii umili, care își dau ultimii bani pe o lumînare și un pomelnic, vor fi ținuți în curte, să asculte la difuzoare ceea ce se petrece în interior. Ar putea, foarte bine, să rămînă oamenii acasă și să asculte slujba la radio… N-ar trebui să mai stea în frig, să se lase împinși de jandarmii care au primit ordin să facă drum liber pentru parlamentari, miniștri, pițifelnici de pe la partide și alte persoane care își aduc aminte de Sfînta Cruce doar în campaniile electorale și la evenimentele televizate. Ca să îndulcească umilința la care îi supune pe adevărații credincioși – cei care țin pe umerii lor Biserica Ortodoxă – în zi de sărbătoare, administrația Patriarhiei a anunțat că va distribui sandvișuri și ceai fierbinte „pentru a le întări credința”!!! Poate crede cineva că un mirean vine la biserică pentru a mînca și a bea? Că problema unui enoriaș este cît de frig sau cald se anunță a fi la buletinul meteo? Pentru a-i întări credința, omul are nevoie de respect, nu de pomeni…
Credeam că în fața lui Dumnezeu sîntem egali. Observ că Patriarhia este de altă părere. Dacă domnii politicieni (campioni ai fariseismului) sînt cu adevărat credincioși, atunci să participe la slujbe cu umilința și supunerea caracteristică obștei creștine. Ce fel de ritual religios este acela în care unii sînt tratați prioritar doar pentru că au o funcție efemeră (pe care au adus-o în derizoriu)? M-am săturat să văd figurile unor „aleși” care mimează credința doar în campaniile electorale și la mitingurile pentru prostime. Te-apucă plînsul cînd vezi greco-catolici, protestanți sau chiar din religii necreștine închinîndu-se la raclele cu moaștele unor sfinți ortodocși. Ce dovadă mai mare de nesimțire vrem decît o asemenea imagine? Multă îngăduință mai au sfinții noștri că nu-i fulgeră pe loc! în vreme ce oamenii cu credința adevărată în suflete sînt ținuți pe după garduri, corifeii democrației românești – mulți dintre ei, fără vreun Dumnezeu… – se-nghesuie ca niște clovni pe o scenă ce am dori-o sfîntă. Dacă aș fi bucureștean, nu aș călca, mîine, pe dealul Patriarhiei… Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!