Civism și libertinism

Mihai BUZNEA

Despre concitadini, numai de bine! Aceștia sînt sarea și piperul orașului. Alături de ei avem parte, zi de zi, de plăcerile civilizate ale unui oraș cu ambiții și veleități europene. Edilii ni se întrec în eforturi și inițiative care de care mai inspirate pentru a optimiza un habitat tot mai modern, mai atractiv și funcțional. Iar băcăuanul de rînd, adică cel cu care ne intersectăm pașii în periplul cotidian, nu are altceva de făcut decît să profite din plin și să se bucure, așteptînd noi oferte din partea aleșilor. Avem parte de un fel de răsfăț urbanistic servit la tavă, pentru care trudesc alții; de la Salubrizare, Spații Verzi, Administrarea Domeniului Public, Sistematizare.
Noi luăm totul.
Dar, ce dăm în schimb?
Responsabilitatea civică se pare că reprezintă o sintagmă fără sens și lipsită de conținut pentru o mare parte dintre concitadini. Doar astfel se pot explica numeroasele mostre ale liberului comportament ce intră în dispreț total față de valorile consacrate ale coabitării. Pasiunea ferventă pentru animalele de companie, în special față de cîinii de toate rasele, taliile și culorile, cu – și mai ales fără pedigree – este evidentă la fiecare pas, mai ales la primele ore ale dimineții și cu precădere pe străzile de centru ale orașului; excrementele lor proaspete tapetează trotuare, squaruri și incinte, ca niște embleme de prost gust și desconsiderare elementară a celor ce fac casă bună cu decența și curățenia. Dacă nu ești suficient de atent pe unde calci, riști să porți întreaga zi, pe tălpile pantofilor, „norocul” cu care te pricopsești. Poliția comunitară, care are în consemn și patrupezii canini cu stăpînii lor nu-și prea găsește timp și pentru acest gen de poluare minoră, pentru care s-au stabilit și reguli stricte și restrictive, astfel că fertilizarea asfaltului este o treabă de perspectivă. Dar, de!, orașul este al tuturor, cu bun(i)e și răi (rele), iar respectul nu te pîndește la colți de stradă ca să se-agațe de tine!
După cum nici năravul de a împestrița în fel și chip aceleași trotuare nu se dobîndește lecturînd codul manierelor elegante. Miile de chiștoace de țigări își găsesc loc de vremelnică tihnă pe caldarîm, cu precădere în dreptul și în fața magazinelor și al instituțiilori publice unde mai ies funcționarii la un fum, dovedind că năravul fumatului este foarte ispititor și răspîndit printre concitadinii de toate vîrstele, sexele, credințele, convingerile politice și condiția socială. Se fumează în draci, iar mucurile arzînde aterizează pe oriunde se nimerește, ocolind și ignorînd scrumierele montate pe coșurile de gunoi instalate la tot pasul de municipalitate. E aceeași încăpățînare a unui comportament în veșnic dispreț față de normele etice și în conflict nedeclarat cu acestea.
De ce să ne lamentăm, însă, dacă anormalul emite pretenții de normalitate?! Părinți și bunici cu nepoței de mînă nu au nici o reacție atunci cînd aceștia lasă ambalajul de la batonul de ciocolată să cadă pe trotuar, sau cînd persoane mature cu pretenții de educație comit același gest cu o nonșalanță provocatoare?! Mîrlănia a devenit atotputernică și e aproape imposibil să i te opui. Cu astfel de maniere avem toate șansele să-i punem la punct pe partenerii europeni. Se cheamă, așadar, că sîntem și noi tari la ceva! Nu degeaba s-a spus că fiecare urbe poaertă amprenta inconfundabilă a locuitorilor săi. Priviți-vă în oglindă cît mai des ca să vă vedeți adevăratul chip… ă nu au nici o reacție atunci cînd aceștia lasă ambalajul de la batonul de ciocolată să cad

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!