Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfinților Mucenici Prov, Tarah și Andronic

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Alexandru Sauli

Sfîntul Efrem Sirul, despre sfîrșitul lumii: „Mare nevoință va fi în vremurile acelea, mai ales pentru cei credincioși, căci se vor săvîrși semne și minuni de însuși balaurul ce are multă stăpînire. Cînd se va arăta pe sine ca un Dumnezeu, cu năluciri înfricoșate, zburînd în văzduh, și toți dracii, ca îngerii, se vor înălța în văzduh înaintea tiranului. Vor striga cu tărie, schimbîndu-și chipurile, înfricoșînd fără măsură pe toți oamenii. Atunci, oare, cine se va afla îngrădit și petrecînd neclintit, avînd în sufletul său semnul Unuia-Născut, Fiului Dumnezeului nostru, adică Sfînta Lui Cruce? Cînd va vedea necazul acela nemîngîiat, făcut pretutindeni, peste tot sufletul, care nu va avea nicăieri mîngîiere, nici pe pămînt, nici pe mare. Cînd va vedea toată lumea tulburată și va fugi fiecare să se ascundă în munți, unii, murind de foame, iar alții topindu-se ca ceara de sete cumplită, și nu va fi cine să-i miluiască. Cînd va vedea toate fețele lăcrimînd și întrebînd dacă nu cumva se află vreun cuvînt al lui Dumnezeu pe pămînt. Ș nu va auzi nicăieri. Cine oare va suferi zilele acelea? Cine va răbda necazul cel nesuferit, cînd va veni amestecarea popoarelor ce vor veni de la marginile pămîntului pentru vederea tiranului, și mulți i se vor închina și vor striga: „Tu ești mîntuitorul nostru?”. Marea se va tulbura și pămîntul se va usca, cerurile nu vor ploua, și toți cei ce vor fi pe pămîntul răsăriturilor vor fugi cu multă frică către apusuri. Iar cei ce vor fi la apusurile soarelui vor fugi către răsărituri. Atunci, va lua obraznicul stăpînire, va trimite draci în toate marginile lumii ca să propovăduiască cu îndrăznire: „âmpărat mare s-a arătat cu slavă. Veniți de îl vedeți”. Cine oare va avea suflet de diamant, încît să sufere vitejește toate smintelile acelea? Cine oare va fi acest om, precum am mai zis, ca toți îngerii să-l fericească? Că eu m-am înfricoșat numai din pomenirea numelui balaurului, cugetînd în mine necazul ce va fi oamenilor în vremurile acelea și în ce fel se va arata acest balaur pîngărit și aspru neamului omenesc. Mult mai amar se va arăta Sfinților, celor ce vor putea birui nălucirile lui. Că atunci vor fi mulți cei ce se vor afla bine plăcuți lui Dumnezeu și se vor putea mîntui, în munți, și în dealuri, și în locuri pustii, cu multe rugăciuni și plîngeri. Sfîntul Dumnezeu îi va vedea pe dînșii așa, întru plîngere nemîngîiată, și întru credință curată, se va milostivi spre ei, ca un Părinte, iubitor de fii, și îi va păzi, unde se vor ascunde. Căci balarul nu va înceta să-i caute pe sfinți pe pămînt și pe mare, cu gîndul că îi va supune pe toți. Va tulbura pămîntul, va înfricoșa pe toate cu mincinoasele semne vrăjitorești. Și nu va fi în vremea aceea, cînd va veni balaurul, slăbire pe pămînt, ci necaz mare, tulburare și amestecare, morți și înfometați, întru toate marginile. Că însuși Domnul nostru cu dumnezeiasca Sa gura a zis: Ca unele ca acestea nu s-au arătat din începutul zidirii (Matei 24, 21).” (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!