Sub pretextul că nu au suficiente autobuze care să ne ducă pe toți spre «lagărul de muncă», nemții ne-au împărțit în două categorii: cei apți de mu…

CITAT:
Sub pretextul că nu au suficiente autobuze care să ne ducă pe toți spre «lagărul de muncă», nemții ne-au împărțit în două categorii: cei apți de muncă au trecut de o parte a peronului, iar mamele și copiii sub 14 ani, bătrînii și invalizii au fost mutați pe cealaltă parte a peronului.

lust2 – Cei apți de mucă, în stînga, femeile, bătrînii și copiii, în dreapta
lust3 – Cine nu putea munci mergea direct spre camera de gazare

Interviu cu Oliver Lustig

Un supravețuitor al lagărului morții

Conferința Internațională pe tema Holocaustului, desfășurată la Hotelul „Venus” din Slănic Moldova la sfîrșitul săptămînii trecute, a prilejuit și întîlnirea cu unul dintre supravețuitorii infernului nazist. Este vorba de dr. Oliver Lustig, renumit scriitor, evreu, originar din România, care a avut amabilitatea să ne acorde un interviu.

– Stimate domnule Lustig, aș dori pentru început să ne spuneți cum ați ajuns în iadul lagărului nazist de la Birkenau-Auschwitz, numit și „lagărul morții”?
– în dimineața zilei de 3 mai 1944, la ora 5.00, jandarmii hortyști au pătruns în casele locuite de evreii din satele și comunele din Transilvania de Nord și ne-au arestat pe toți fără nici o înștiințare. După cîteva zile petrecute în ghetoul de la Cluj, am pornit spre „lagărul morții”, transportați în vagoane de vite, unde am fost înghesuiți între 60-80 și chiar 90 de oameni printre care și mulți copii, cu tot avutul care a putut fi cărat pe spate. Acest drum infernal, spre moarte, a rămas pentru mine una dintre secvențele care mă urmărește chinuitor și astăzi.
– Care a fost momentul cel mai groaznic pe care l-ați avut de îndurat pe perioada deportării la Birkenau?
– Despărțirea de draga mea familie. Acest lucru de-a dreptul îngrozitor s-a petrecut chiar în prima zi. Atunci, sub pretextul că nu au suficiente autobuze care să ne ducă pe toți spre «lagărul de muncă», nemții ne-au împărțit în două categorii: cei apți de muncă au trecut de o parte a peronului, iar mamele și copiii sub 14 ani, bătrînii și invalizii au fost mutați pe cealaltă parte a peronului. De fapt, cei care au trecut dincolo de peron, printre care se afla și familia mea, au pornit direct spre moarte. La numai 1.000 de metri de mers de-a lungul șinelor se aflau camerele de gazare și crematoriile. A fost ultima dată cînd i-am văzut pe cei trei frați ai mei și pe mama, care m-a privit întrebător, așteptînd parcă o încuviințare din partea mea. Acesta a fost momentul care mi-a produs o adîncă rană, care nu se va cicatriza niciodată. M-am despărțit de-ai mei fără să-i sărut și să-i îmbrățișez, dar cine știa ce va urma să se întîmple cu adevărat?
– Cît a durat pînă cînd infernul a luat sfîrșit și ce v-a ținut în viață, avînd în vedere condițiile inumane pe care le-ați avut de suportat?
– Un an, pînă la 23 aprilie 1945 cînd am fost eliberați de americani. Pînă atunci, am trecut și prin lagărul de la Dachau, unde se murea pe capete prin muncă extenuantă, de foame, frig și boală, prin torturi sau împușcături în ceafă. Dorința de supravețuire și speranța într-o lume mai bună m-au salvat, dar cu ce preț! N-am să uit cît de frumos se purtau soldații germani cînd soseau noile loturi de condamnați la moarte și cît de convingător erau mințiți cei trimiși spre camerele de gazare! Au fost imagini șocante, care cu greu pot fi descrise. Ele au fost imortalizate în singurele fotografii care există cu lagărul de la Birkenau-Auschwitz. O parte dintre ele le transmit în premieră și ziarului dumneavoastră, pentru veșnică aducere aminte și educare a tinerei generații în spiritul respectării demnității umane, înțelegerii interetnice, împotriva oricărei forme de discriminare.
(A consemnat Romulus Dan BUSNEA)

CASETA 1

– Care este mesajul dumneavoastră către publicul larg, care devine pe zi ce trece mai interesat de marile tragedii ale secolului pe care tocmai l-am lăsat în urmă?
– Să nu uităm trecutul și să răspîndim în lume acele mijloace care pot inhiba și anihila agresivitatea și violența care duc la autonimicirea speciei.

CASETA 2

Recunoscut în întreaga lume

Oliver Lustig s-a născut la 4 noiembrie 1926 în comuna Șoimeni, lîngă Cluj. Este general maior în rezervă, iar din 1965 este doctor în istoria doctrinelor economice. A publicat o serie de cărți, dintre care 12 pe tema Holocaustului, care au fost traduse în germană, maghiară, italiană, portugheză și engleză.

Romulus Dan Busnea 20.11.2007r Lustig, renumit scriito

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!