Fatidica zi de 11 septembrie 2001 rămîne și acum, după un an de zile, cea mai tristă și mai mediatizată zi istorică a acestui început de secol XXI, menită a scoate în relief teroarea ce a generat moarte și frică în rîndul americanilor. Și chiar și în rîndul fiecăruia dintre noi, care, pentru moment, ne-am simțit amenințați de răspîndirea terorismului, acest flagel nimicitor, ca și de pericolul prăbușirii democrației. Sigur că se vehiculează o mulțime de scenarii care ar fi stat la baza atacurilor teroriste de acum un an și care ar fi fost create nu din exteriorul, ci chiar din interiorul țării. Fundamentalismul islamic considerat în mod oficial că ar fi generat actele teroriste împotriva Statelor Unite este extrem de periculos pentru toți, chiar și pentru cei nouă sute de milioane de islamiști răspîndiți în întreaga lume, care cred în pace și în progresul civil al umanității. Sigur că islamismul a luat o mare amploare în ultimii ani. De pildă, în Iran, în Arabia Saudită, și mai de curînd în Afganistan, religia este cea care servește drept ghid în acțiunea socială și politică, iar ideologia ei se dezvoltă ca o reacție, ca o manifestare împotriva democrației. Ne putem da astfel seama că prin aplicarea practică a terorismului religios ca și a altor teorii din societățile totalitare bazate pe „lupta de clasă”, pe lupta între rase, între etnii, dintre secte și religii diferite, pe supremația economică și militară, nu se face decît să se încalce legile sociale și universale ale omenirii, precum și a principiilor ce stau la baza democrației. Cu siguranță, islamul nu înseamnă teroare și obscuritate, ci civilizație și morală în egală măsură cu cele creștine occidentale, un crez ce poate și trebuie să-și găsească forța pentru a izola și a învinge din interior fundamentalismul și fanatismul religios. Dar terorismul internațional continuă să fie sprijinit de numeroase țări drept mijloc legitim de luptă împotriva regimurilor considerate de ele ca fiind coloniale, imperialiste, străine sau rasiste. Și atunci, se întîmplă astfel de evenimente tragice ca cele de la 11 septembrie 2001 îndreptate asupra Americii. Este cert că un rol hotărîtor în zbuciumata istorie a secolului XX și a începutului de secol XXI l-a avut națiunea americană, care pe deplin conștientă de potențialul său economic și militar, de credință întipărită că ea este centrul lumii, a produs o cotitură în atitudinea sa față de restul lumii. Și, tocmai ca o reacție, unele popoare care nu constituie o reală forță militară gata să înfrunte americanii, încearcă să se revolte împotriva lor, să atragă atenția opiniei publice internaționale asupra gravelor probleme cu care se confruntă, prin astfel de acte teroriste care de cele mai multe ori lasă urme de neșters în conștiința omenirii, în istoria umanității, prin pierderea de mii de vieți omenești și a imenselor pagube materiale pe care le produc.
Mutilarea Libertății prin moarte a fost ca și cum am vorbi despre profanarea numelui lui Dumnezeu, oricum ar fi numit acesta. Chiar dacă aceste grave contradicții ale lumii contemporane par a nu se rezolva curînd și relativ ușor, nu am fost creați pentru a ne umili și pentru a ne distruge reciproc în numele unei doctrine sau ideologii. Cazurile de folosire a forței trebuie în cel mai rău caz să se conformeze legilor războiului și să nu fie îndreptate împotriva persoanelor civile nevinovate, să nu includă luarea de ostatici și să excludă tortura. Nu este admisibil ca oameni nevinovați să plătească cu viața pentru ambiția, încăpățînarea unor state sau grupuri de interese de a-și face dreptate sau de a-și dobîndi libertatea pe astfel de căi. Mai presus de orice, este vorba de a apăra și consolida pacea planetară, de a dezvolta respectul față de regulile obiectivității în privința faptelor și cultul virtuții toleranței în privința libertății de alegere. Doar așa, democrația poate fi consolidată. Și, totuși, ea este permanent amenințată. (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns