Ieri a inceput scoala. Nu stiu daca elevii de astazi traiesc aceleasi sentimente pe care le traia generatia mea la fiecare 15 septembrie. Probabil vibreaza si ei in ton cu epoca… Totusi, semnalele de alarma referitoare la sistemul de educatie sint din ce in ce mai acute si mai ingrijoratoare. Oricit s-ar incerca transferarea vinei catre mass-media (se spune ca jurnalistii exagereaza elementele negative, ca dramatizeaza prea mult!…), criza exista si nu se intrevede o solutie viabila. Este foarte multa violenta in salile de curs, o cumplita lipsa de respect pentru dascali si o continua modificare de programa. Intr-un asemenea context, adolescentii ce sa mai inteleaga?!
Se vorbeste cu foarte mare insistenta despre lipsa unui sistem de valori reale in societatea romaneasca. Din cind in cind, avem si dovezile concrete: de exemplu, la festivitatile de la Tebea, cine si-ar fi imaginat sa vada doar „trioul” de neconceput Stolojan – Basescu – Vadim? Sau sa ne amintim de „clasamentele” cu personalitati ce-ar trebui sa reprezinte Romania de astazi. In topurile intocmite am intilnit, alaturi, pe Stefan Cel Mare si Gigi Becali, pe Enescu si Adi Minune, pe Alecsandri si Mutu. Despre Vlaicu, Palade sau Coanda abia daca se mai aminteste, citeodata, conjunctural… Bacalaureatul se sutine cu subiecte din discursuri parlamentare sau din documente ale Uniunii Europene. Daca intrebi un elev ce este aia o drimba, poti avea surprize dintre cele mai mari.
„Exista o explicatie!” – ar spune „marile” vedete de la „Vacanta Mare” (simbolul umorului de tranzitie). Cind in fruntea tarii se afla oameni care tind sa se laude cu golurile lor din educatia scolara, de ce sa ne mai miram?! Aflati prin mai toate colturile tarii, liderii politici au participat (anul acesta si in anii trecuti) la deschiderea cursurilor. Relaxati, fara sa se teama de penibilul situatiilor chiar de ei create, au inceput sa se laude cit de loaze erau in adolescenta. Primarul Mazare a facut din corigentele sale un fel de simbol al unei stupide fronde. Despre presedintele Basescu nici nu mai merita sa amintim. A recunoscut ca si acum are oroare de profesori, ca evita sa-i intilneasca fata in fata de frica sa nu-i dea vreun extemporal. Tindem sa-i dam crezare, vazind cum se comporta la intilnirile oficiale din tara si din strainatate… In plus, el nu este o exceptie. Ba chiar as zice ca se afla „in trend”. Este la fel de „cool” precum „vedeta” liberala Ludovic Orban. Acesta s-a laudat in fata tinerilor ca a fost un elev problema, cu exmatriculari si corijente… Un discurs pe cinste pentru momentul festiv al deschiderii anului scolar!
Asemenea declaratii publice imi amintesc de o anecdota (era doar anecdota!) de vremea cind invatamintul era condus de o tovarasa ministru. Comunista cu origine sanatoasa, aceasta si-ar fi exprimat frust iritarea intr-o discutie cu universitarii care militau pentru introducerea inca de la cursurile primare a celei de-a doua limbi straine. Tovarasa, agasata, ar fi replicat: „Eu habar n-am de vreo limba straina si, iata, am ajuns ministrul Invatamintului!” Interlocutorii ei au amutit: politic (si politicos) nu se putea raspunde la un asemenea… „argument”. Astazi, descopar ca – poate cu o alta sintaxa – se spun aceleasi lucruri de la inaltimea acelorasi functii… Si nu mai este doar anecdota… Aerul acesta de smecherie esuata in politica transforma notiunea de scoala in ceva relativ, fara consistenta. Ai zice ca in Romania de astazi poti ajunge tot ce vrei daca dai deoparte tot… „balastul” scolarizarii. Periculos gind, dar – din pacate! – numerosi elevi par deja cazuti in capcana lui.
Lasă un răspuns