Dreptatea nu ti-o faci niciodata singur, chiar daca adevarul este de partea ta. Citi n-au murit pina acum cu el in brate si, pe deasupra, au mai fost scosi si vinovati?! Un astfel de episod cu repercusiuni majore pentru o perioada indefinita de timp este pe cale sa se produca si cu romanii, ale caror interese politice, economice si geostrategice au fost deseori nesocotite si incalcate de catre vecinii nostri de la rasarit, fie ca acestia s-au numit rusi ori ucraineni. Insula Serpilor si deznodamintul procesului ce si-a derulat zilele acestea ultimele episoade in fata completului de judecata al Inaltei Curti de Justitie de la Haga este exemplul cel mai recent si cu efecte dintre cele mai imprevizibile, ce ne vor marca statutul in zona. Intrebarea e: ni se va vindeca rana, sau vom suferi in continuare? Fara a pune nici un moment si in nici un fel vreo umbra de suspiciune in ce priveste capacitatile de evaluare si interpretare, ca si obiectivitatea inaltilor magistrati, socot ca trebuie sa raminem lucizi si sa nu emitem prea multe nadejdi in ce priveste solutia finala, chiar daca probele administrate sint net de partea noastra.
Dupa mai bine de trei saptamini de audieri in plenul completului, in care ambele parti in diferendul privind platoul continental al Insulei Serpilor si zona economica exclusiva – romana si ucraineana – reprezentantii tarii noastre si-au prezentat ultimul cuvint ca replica la sustinerile partii adverse: Romania nu emite nici un fel de pretentie in ce priveste insula ca atare, care nu este altceva decit o stinca de larg in suprafata de saptezeci de mii de metri patrati de teren arid, pietros, lipsit de surse de apa potabila si de vegetatie, impropriu locuirii si oricarei activitati umane; chestiunea care se pune in discutie sint criteriile de drept international maritim cu privire la delimitarea platoului continental, a carui miza majora este data de cei douasprezece mii de kilometri patrati ce alcatuiesc zona economica exclusiva. Zona bogata in resurse de petrol si gaze naturale care ne-ar asigura independenta energetica pentru cel putin douazeci de ani. Concilianti precum ne stim si poate mult prea manierati in relatiile diplomatice cu vecinii, care nu ne-au raspuns niciodata cu aceeasi moneda, guvernantii nostri nu vor altceva decit ca hotaririle ce urmeaza a se lua sa fie in concordanta cu principiile delimitarii granitelor cu fosta URSS, asa cum au fost stipulate la Tratatul de Pace de la Paris din anul 1947, dar incalcate citeva luni mai tirziu printr-o directiva secreta, abuziva si executorie, a Kremlinului, prin care Insula Serpilor redevenea parte a statului sovietic! La destramarea acestuia, la inceputul anilor ’90, Ucraina a devenit parte din mostenirea de facto. Tratatele bilaterale cu aceasta, incheiate ulterior, au lasat in suspans acest subiect extrem de delicat, pentru ca acum sa se transforme intr-un mecanism extrem de delicat si exploziv, cu posibile efecte imprevizibile.
Iata, asadar, cauza asupra careia trebuie sa se pronunte, in urmatoarele sase luni, inaltii magistrati ai celei mai importante instante europene de drept international. Romania trebuie sa dea dovada de un optimism ponderat, sint de parere cei mai multi dintre expertii si analistii nostri politici, care sustin totodata ca nu avem temeiuri care sa demonstreze ca Ucraina va respecta orice hotarire a instantei, indiferent de natura si continutul ei. Labilitatea si usurinta pe care le-am manifestat de nenumarate ori in chestiuni majore, precum cedarea sau renuntarea de buna voie a unor teritorii fara a se opune macar o rezistenta formala, ne fac sa fim circumspecti si in acest moment. Oricum, nici in latura extrema, cea a pesimismului, nu avem voie sa cadem. Pina la urma, inclin sa cred ca dinspre Haga ne va veni o solutie care sa impace, cel putin formal, ambele combatante. Dupa care va cistiga acela care va sti cel mai bine sa puna mina pe felia cea mai groasa. Si, dupa cum ne cunoastem, nu cred ca vom fi noi aceia.
Lasă un răspuns