PRIN PRELUNGIREA IMPORTURILOR SCUTITE DE TAXE VAMALE Producătorii autohtoni de carne au ajuns în pragul disperării

• zonele defavorizate, raiul importatorilor de carne • MAAP aruncă resturi de subvenție pentru producția de carne de pasăre

Politica guvernamentală postrevoluționară referitoare la zootehnie și industria alimentară a dus la desființarea a numeroase ferme și la falimentarea celor mai mari producători. Cauza principală au constituit-o importurile de carne, produse din carne sau chiar ouă din alte țări europene și chiar de peste ocean. Tonul l-a dat primul guvern de după 1989, care a umplut piața de la acea vreme cu renumitele pulpe americane și cu milioane de ouă poloneze. Dacă atunci acele importuri erau oarecum justificate de lipsurile de dinainte, politica ulterioară în aceste domenii, falimentară pentru producătorii autohtoni, este inexplicabilă în condițiile în care mărfurile alimentare de import, subvenționate în țările de origine, au concurat (și continuă să o facă) produsele autohtone. De 12 ani, subvențiile acordate în agricultura românească nu au reușit să țină pasul cu ajutoarele acordate producătorilor din țările CEFTA, Uniunii Europene și din Statele Unite, din cauza proastei direcționări a banilor sau a utilizării acestora de anumite grupuri bine informate. Puterea a încercat diferite modalități de a face ca resursele să ajungă la producători: cupoane, bonuri pentru carburanți, prime pentru produs, dar toate s-au dovedit ineficiente sau simple paleative. Ba guvernarea trecută a mai turnat și gaz peste foc prin înființarea zonelor defavorizate, pe unde firme scutite de taxe vamale au importat zeci de mii de tone de carne și produse din carne. La începutul acestui an, premierul Adrian Năstase avertiza asupra pericolului pe care aceste activități îl au asupra producției interne și a promis anularea acestor facilități, începînd de la 1 octombrie 2002. Intenția lui Năstase s-a concretizat chiar într-un document semnat de ministrul Agriculturii, Ilie Sîrbu, și un proiect de lege, pentru modificarea unor prevederi referitoare la statutul zonelor defavorizate. Conform acestuia din urmă, de la 1 octombrie, prin zonele defavorizate nu ar mai fi trebuit să treacă nici un gram de carne fără să fie taxat. Proiectul guvernamental avea să fie însă amendat de parlamentarii puterii și ai altor partide, care au votat de curînd prelungirea importurilor de carne și produse din carne fără taxe vamale pînă la începutul anului viitor.

Gheorghe Antochi, președintele Agricolei Internațional, este dezamăgit de votul de la Senat și de la Camera Deputaților și crede că „pînă la urmă, interesele meschine au făcut ca Puterea să nu respecte angajamentele primului ministru, care erau binevenite și bazate pe consecințele nefaste ale importurilor prin zonele defavorizate”. Antochi se declară surprins de presiunile pe care le-a făcut Asociația Investitorilor din Zonele Defavorizate, care amenințaseră cu scumpirea cărnii și a produselor din carne pe piața românească. Președintele Agricolei estimează că, dimpotrivă, „acestea nu se vor scumpi și nici nu se vor reduce efectivele de animale și singurul efect va fi că vor scădea la un nivel normal cîștigurile firmelor importatoare din aceste zone”. Afirmațiile lui Gheorghe Antochi vin să contrazică temerile premierului Adrian Năstase, care, la începutul acestui an, spunea că anularea facilităților la importurile de carne prin zonele defavorizate i-ar aduce pe producătorii autohtoni în postura de a deține monopolul și în situația de a dicta prețurile pe piață.

Din greșeală în greșeală

Cum arătam mai sus, politica subvenționării agriculturii a fost în cele mai multe cazuri nefericit aleasă. Săptămîna trecută,

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor (MAAP) reamintea că, pentru a veni în sprijinul producătorilor agricoli din sectorul

animalier, în anul 2002 a fost aprobată Hotarîrea Guvernului (HG) nr. 54, care prevede acordarea de subvenții, pentru creșterea producției de carne și a efectivelor de animale. Conform acestui act normativ s-a acordat o subvenție de 3.000 lei/kg carne pasăre – pui broiler, livrată în viu la abatoare autorizate, pentru cantitatea de 100 mii tone, care reprezintă previzibilul de producție realizată în acest an. MAAP susține acum că „datorită sprijinului direct al statului, efectivele de pui broiler au crescut, iar cantitatea de carne avută în vedere pentru acordarea subvenției în acest an a fost realizată pînă la data de 30 septembrie”. Ministerul mai spune că „acordarea subvențiilor a avut influență favorabilă și asupra prețului de vînzare pe piață, care s-a menținut constant”. Din datele statistice existente la MAAP a rezultat că efectivele de pui carne existente în stoc la

30 septembrie în fermele cu flux industrial erau de 25.986 mii

capete. Aceste efective, împreună cu cele care vor fi introduse în

următoarele luni în creștere, vor permite producerea unei cantități suplimentare de carne de pasăre, care va putea fi livrată pe piață în perioada octombrie – decembrie 2002. Avînd în vedere aceste aspecte, spun oficialii guvernamentali, „pentru a veni în continuare în sprijinul producătorilor de carne de pasăre, MAAP a luat măsura suplimentării cu 33 mii tone a cantității de carne de pasăre – pui broiler, subvenționată în acest an, în valoare de 99 miliarde lei”.

De unde vine acestă „filantropie” a guvernanților ne explică tot Gheorghe Antochi. El spune că, inițial, MAAP a alocat grosul subvențiilor către producția de carne de porc, nu de pasăre. După ce s-a anulat taxa de salvgardare în relația cu Ungaria, s-a acordat o subvenție de 3.000 de lei/kilogramul de carne de pasăre. Dărnicia guvernului vine acum, cînd s-a constatat că, din subvenția la carnea de porc au rămas importante sume „nefolosite”. Ca urmare, suplimentul de 99 de miliarde de lei pentru carne de pasăre s-au alocat din acest capitol, pentru a nu rămîne necheltuite.

Politica lui „na-ți-o ție, dă-mi-o mie” în domeniul agricol, caracteristică a ultimelor guvernări nu este în măsură să ridice producția în conformitate cu potențialul României și pune firmele în imposibilitatea de a-și face planuri de afaceri viabile. (Florin POPESCU)