Adolescența este „epoca negației”. Toate problemele adolescenților fac parte din gama „ne”: tineri și neliniștiți, ascultători, înțeleși, astîmpărați, hotărîți. Să-l dăm factor comun pe acest „ne” și să-l eliminăm. Ne vom găsi pe noi. Tinerii sînt nemulțumiți de ei, de ceea ce le oferă viața. Cred că nimeni nu-i poate înțelege, se consideră inadaptați. Nu știu să aprecieze ceea ce au, tot ceea ce există pentru ei nu are valoare, concepțiile celorlalți sînt învechite, ceea ce se-ntîmplă deja nu mai e la modă. Îi incomodează regulamentul liceului, orele care nu-i interesează, că nu sînt lăsați să se manifeste, să facă ce vor, să fie cum le place.
Adolescenții au permanent probleme în comunicarea cu profesorii, cu părinții, cu prietenii, chinuiți de instabilitate sentimentală. Tinerii se revoltă nu numai pe cei care au, care pot, care fac ceva, ci chiar și pentru neputința celorlalți.
Adolecenții se revoltă, în fond și la urma urmei, pe ei înșiși. Fumează, consumă alcool, au un comportament violent, sînt atrași de actele de teribilism. Tind să fie extravaganți, vor să iasă în evidență exact prin ceea ce nu au, trădîndu-și astfel aspirațiile. Mai mult, ei transformă această revoltă intr-un mod de viață, într-un fel de a fi.
Adolescenții vor să fie în centrul atenției, sau, altfel spus, „adolescenții vor să fie băgați în seamă. Dacă nu sînt, se revoltă pe ei înșiși. Dacă sînt, se revoltă pe cei care-i bagă-n seamă. De ce? Deoarece li s-a spus la grădiniță că dacă mănîncă tot din farfurie, se fac mari. Observînd că nici mari nu sînt sătui, se bagă-n seamă”, constată Claudiu, un tînăr de 17 ani.
Adolescenții sînt mai răi și mai încăpățînați decît niște copii pentru că, nu numai că fac mofturi, dar vor să-și facă singuri pe plac. Bat din picioare, se agită, țipă și plîng, dar nici nu acceptă să fie ajutați.
Și totuși această revoltă este cît se poate de firească, iar comportamentul este specific vîrstei adolescentine. (Mihaela ROMAN)
Lasă un răspuns