Sarbatoarea la Patriarhia Romana

Dupa cum se stie, joi, 27 octombrie,Cuviosul Dimitrie cel Nou va fi praznuit inca o data cu fastul si ceremonialul bine cunoscute in traditia Ortodoxa. Viata sa, pe cit de scurta, este o taina a modului in care Dumnezeu lucreaza prin oameni, pentru oameni. Sfintul Dimitrie a trait pe vremea imparatilor romano-bulgari ai veacului al XIII-lea. Era din satul Basarabi, pe apa Lomului, si a fost pastor de vite. La un moment dat, s-a facut calugar la schitul ce se afla intr-o pestera, nu departe de satul Basarab. Acolo a dus o viata in post, rugaciune, privegheri si in nevointe. A murit in pestera, pe lespedea de piatra pe care dormea intotdeauna. Dupa moarte, gura pesterii s-a inchis cu pietre, schimbindu-se astfel in mormint. Dupa multi ani, cind a crescut Lomul, gura pesterii s-a desfundat, si in locul unde era sfintul, peste apa, a inceput sa joace o flacara de lumina, pe care oamenii au crezut-o semnul unei comori. Dumnezeu a vrut ca sfintul sa fie descoperit aratindu-se unei copile bolnave, care si s-a vindecat in urma atingerii de moastele lui. Nu se stie care voievod al Tarii Romanesti a incercat sa aduca la Bucuresti moastele Sfintului, dar neizbutind, a ridicat pe cheltuiala sa, la Basarabi, o biserica. In urma razboiului ruso-turc din 1769-1774, un crestin din Bucuresti, Hagi Dimtirie a reusit sa aduca sfintele moaste in capitala. Ele au fost asezate cu multa cinste in biserica cea mare a Mitropoliei, unde se afla si astazi.