Sinaxar ortodox: Pomenirea Sfîntului Prooroc Ioil

Sinaxar romano-catolic: Pomenirea Sfîntului Paul al Crucii

Din învățăturile Sfinților Părinți: „Clevitorul și șoptitorul sînt urîți de Dumnezeu și de oameni, căci lucrarea amîndurora este una singură și duce la pierzare. Iar viața împreună cu dînșii se face otrăvită și spurcată. Să nu răbdăm un nărav ca acesta, ca să nu cădem în robia vrăjmașului. Căci Lege lui Dumnezeu poruncește: «Să nu primești cuvînt deșert și să nu șezi cu martori nedrepți, că răugrăitorul este urît.» Iar înțeleptul Solomon a zis: «Pe șoptitor și pe cel cu două vorbiri se cade a-i blestema, că pe mulți ce viețuiră cu dînșii i-au pierdut.» Și mai spune același mare împărat: «Limba nebunatică pe mulți i-a întărîtat și cei ce o ascultă pe ea, nu-și vor află odihnă.» Și iarași: «Rana provocată de limbă sfarîmă oasele, căci este cumplită moartea din ea.» Și Proorocul Avacum afirmă în acest sens: «Oamenii cei de pace ai tăi au pus cursa sub tine.» Iar Sfîntul Prooroc Ieremia a zis: «Săgeata care rănește limba lor.» Iar împăratul David, vrînd să ne îndrepteze de la învrăjbire, învățîndu-ne spune: «Oprește-ți limba ta de la rău și buzele tale de la minciună, ca să nu grăiască vicleșug.» Știind însă răutatea cea de voie, mai zice: «Groapă deschisă, grumazul lor; cu limbile lor vicleneau. Judecă-i pe ei, Dumnezeule, că otravă de aspidă este sub buzele lor, că asupra mea șopteau toți vrăjmașii mei și cugetau cele rele mie, cuvînt călcător de lege au pus asupra mea. Dar să se îmbrace întru rușine cei ce mă clevetesc și ca și un veșmînt să se învelească cu rușinea lor.» Și se roagă, zicînd: «Doamne, izbăvește sufletul meu de buzele nedrepte și de limba vicleană și de cele ascunse ale mele curățește-mă și de cele străine iartă pe robul tău, ca fără de prihană să fiu.» Iar în Cartea „Proverbe” a lui Solomon, stă scris: «Omul sprinten la vorbă cade în rele.» Și în continuare se specifică: «Moartea și viața stau în puterea limbii și cei ce o stăpînesc pe ea îi vor mînca rodurile. Și de se socotește cineva între voi că este credincios și nu-și stăpînește limba, ci își amăgește inima, deșartă este credința acestuia.» Adăugînd în continuare: «Iată un foc mic și cîtă materie arde!» Așa și limba este sălășluită între mădularele noastre, dar spurcă tot trupul și aruncă în foc tot drumul vieții, cînd e aprinsă de flăcările gheenei. Să fugim de clevetire ca Domnul nostru, iubitorul de oameni, să nu ne lipsească de moștenire, ci să ne izbăvească de gheena focului. Să nu uităm niciodată că Mîntuitorul Iisus Hristos a zis: «Omul cel bun, din comoara cea bună a inimii sale, scoate cele bune, iar omul cel rău, din comoara cea rea a inimii sale, scoate cele rele». Căci din prisosința inimii grăiește gura.” (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!