A fi sau a nu fi actor în România?

Mulți dintre tinerii care vor să devină actori și-au pus întrebarea aceasta. Mulți ar spune că nu se merită sub nici o formă. ,,Vrei să mori de foame, să vii la mine după aceea și să mă rogi să te întrețin? Vei da la teatru peste cadavrul meu!”, așa sună reacția unei mame care află cu stupoare că odrasla ei s-a hotărît să dea la Academia de Teatru si Film. Alții, ce-i drept, destul de puțini, ar spune că nu e tocmai așa! Este adevărat că actorii mor oarecum de foame. Dar ar da un sfat celor care vor să devină actori: să se gîndească de două ori înainte de a lua aceasta decizie. Meseria aceasta nu e făcută pentru toți cei care au oarece talent în arta teatrului. Este adevărat că toți sîntem actorii propriei noastre vieți și că viața noastra e o mare piesă de teatru, dar aceste argumente nu sînt valabile pentru a lua decizia sa te faci actor. Meseria aceasta este pentru cei foarte buni, pentru cei pentru care teatrul e mai mult decît o pasiune sau un simplu moft. Bineînteles, cui nu i-ar placea să fie mereu în centrul atenției, să fie aplaudat, aclamat și iubit de ceilalți. Să fii actor nu înseamnă să te strîmbi de trei ori pe scenă, sa rîzi un pic, să plîngi mai mult și să primești aplauze.

A fi actor înseamnă a-ți sacrifica viața ta pentru plăcerea altora, a munci enorm pentru trei, patru aplauze. Cînd faci toate astea din pasiune, nimeni nu te mai poate oprii. G îndiți-vă cum ar fi să luați o decizie care pe moment v-ar putea aduce multe satisfacții, și după un timp să realizați că nu e pentru voi, că, într-un fel, v-ați ratat viața? În cazul copiilor care vor să dea la ATF, unii părinăi încearcă cu disperare să-i convingă să se îndrepte spre alte meserii. ,,Știi că fiul lui Popeasca da la ASE, cel a lui Ionescu dă la drept? Eu ce să spun? Că unicul meu copil dă la teatru? Am ajuns de tot rîsul. Toți îmi zic: «spune-i să se razgîndească, că va ajunge un nimeni, un muritor de foame!!!» Asta vrei?”, toate acestea, plus un rînd de plînsete, și gama e completă. Gîndiți-vă, părinți, ce se întîmplă, însă, daca fiul sau fiica dumneavoastră ajunge un medic sau un informatician care nu valorează nimic în meseria aleasă de voi, pentru că nu îi place. De ce nu lăsați copiii să aleagă ? Dacă alegerea lor e de fapt cea adevărată, cea corectă ?

Revenind la o idee anterioara, aceea că actoria e făcută pentru cei foarte buni – vreau să mai adaug că, la orce facultate de teatru vă veți duce, aceasta nu va scoate la concurs mai mult de 10-40 de locuri. La ATF nu e ca la ASE, unde sînt circa 400 de locuri. Meseria aceasta e pentru elita, pentru cei puțini și foarte buni. (Dan CREȚU)