A fi sau a nu fi interesat de politică?

O recentă lansare de carte – ” Declinul sau apoteoza puterii?” – m-a făcut să mă întreb dacă politica este un subiect căruia trebuie să îi acordăm atenție, mai ales că ne aflăm în an electoral. Sfîrșitul perioadei de adolescență este marcat de un eveniment ce implică responsabilitate: împlinirea vîrstei de 18 ani; odată cu acestă vîrstă ni se atribuie noi drepturi: cel de vot, dreptul de a avea carnet de conducere, respectul pentru legi.

Dreptul la vot ar trebui să ne reprezinte cel mai mult, deoarece e un act ce implică multă responsabilitate ca să nu afirmăm ca personajul „cetățeanul turmentat” al lui Caragiale: „Eu cu cine votez?”

Faptul că promisiunile electorale ale diferitelor partide sînt (parțial) neadevărate nu ar trebui să le gasim drept scuze pentru ignoranța noastră fața de programele electorale propuse de către un partid.

Din ce perspectivă privesc adolescenții acest drept? Îl consideră sau nu un privilegiu? Pentru Rica S., votul este „cu siguranță un act de responsabilitate, dar mai ales de opțiune. Alegerea unui candidat implică mai ales informare și stăpînire de sine; a vota nu e doar actul în sine, ci și sprijin acordat celui ales”.

Alții își exercita dreptul în funcție de simpatii, cum este cazul Ameliei S.. care ne-a declarat că ar vota-o pe Lia Roberts pentru simplul fapt că vine cu ceva nou și încearcă să se implice în problemele statului”.

Un răspuns oarecum neașteptat a venit din partea băieților, care nu par a se implica atît de mult. De exemplu, Petrică G. ne-a declarat că „aleg la întîmplare. Părerea mea este că toate promisiunile electorale se aseamănă”. Mai mult, declarația lui Remus J. sfidează afirmațiile de mai sus: „Eu nu merg la vot tocmai pentru că mă consider mai responsabil, deși sînt interesat de situația politică actuală. Oricum, stabilitatea politică nu o voi aduce eu”.

Concluzia acestui articol este că trebuie să respectăm părerea celui de lîngă noi, deși uneori nu sîntem de acord cu ea. Fiecare își exercită acest drept așa cum crede de cuviință. Cu toate acestea, în viitor nu ar trebui să mai cerem cont pentru ceea ce se întîmplă, dacă nu am participat la acel eveniment. (Andreea ROȘCAN)