• există profesori care „o dau la pace” cu elevul să ia doar jumătate din bani și să nu facă ora
Puțini dintre cei care dau Bac-ul anul acesta se bazează numai pe orele de la școală pentru a lua note mari. Cu toții știm că orele uneori nu sînt ore, au devenit intervale de timp de bătaie de joc a elevului asupra profesorilor și a profesorilor asupra elevului. Orele se fac de mîntuială și adeseori demonstrează lipsă de interes de ambele prți: din spatele catedrei, dar și din bănci. Sau poate intersul există: acela de a avea cîți mai mulți elevi la meditațiile de acasă. Oricum, elevul trebuie să se gîndească din timp la ce profesor va apela pentru a face o a „doua școală obligatorie”.
Trebuie să recunoaștem că alegerea profesorului de meditații este dificilă. Ca orice „produs” de pe piață, vrem să facem alegerea cea mai bună, dar și mai suportabilă pentru buzunarele părinților. Profesorii faimoși și de la care într-adevăr ai ce învăța sînt și cei mai scumpi. Puțini se pot „atinge” de ei, mai ales dacă este vorba despre un profesor universitar care te poate ajuta să iei Bac-ul cu notă mare, dar și să intri la facultatea la care îți dorești. Intrarea la un astfel de profesor se face numai „cu pile”. Trebuie să fii recomandat de cineva, altfel nici nu te ia în seamă.
Niciodată ora de meditație nu se lasă, însă, numai la latitudinea profesorului, pentru că la urma urmei clientul ești tu și ar trebui să ai un cuvînt de spus. Se negociează prețul, se negociează dacă vine la tine acasă sau te duci tu la el, se negociează chiar și cîți copii să fie la pregătire în același timp cu tine. Este convenabil să faci cu mai mulți ora de pregătire, pentru că prețul se micșorează. Dar, cu cît sunt mai mulți, cu atît se repetă atmosfera de distracție de la școală. Nu e vorba de nici un tupeu cînd negociezi cu ei, ci doar de ce vrei tu să faci pe banii părinților.
Părinții ar trebui să fie mai grijulii cu alegerea meditatorului. Sînt unii profesori care nu au nici o treabă cu școala sau cu educația, de aceia tariful lor este mic. De multe ori încep să-ți povestească ce au făcut în vacanță. Liceanului îi convine, deși e timp și sînt bani pierduți și va regreta mai tîrziu. „Negociasem cu profesorul să nu fac ora, dar să-i spună mamei că am făcut-o. Pentru asta lua jumătate din bani și cu restul mergeam în bar”, povestește Luca Augustin. Evident că sînt și astfel de profesori care tot ce au în cap este banul, de aceea alegerea este importantă și trebuie atent supravegheată de părinți. (Andreea CEASĂR)
Lasă un răspuns