La acest sfârșit de săptămână s-a mai înregistrat o premieră. Un dinozaur, o reminescență a unor vremuri apuse de mai bine de 20 de ani, când românii au dorit liberatate, a căzut de la cârma unui sindicat. Manole Chiriac a deținut funcția de președinte la Sindicatul Liber din Învățământ (SLÎ) Bacău de aproape 17 ani. S-a înfipt acolo prin niște alegeri cu cântec, mai multe strategii de creuzet decât alegeri libere și nu a mai plecat decât alungat de votul salariaților din învățământul băcăuan.
Sâmbătă, la sindicat au avut loc alegerile pentru desemnarea unui nou președinte. Delegații au ales să schimbe dinozaurul de la cârmă și meargă cu un lup tânăr. Nu știu dacă este mai bun, mai pregătit, mai bun manager, dar important este că tonul schimbării s-a dat. Timpul va demonstra dacă noul președinte se va dovedi a fi alegerea înțeleaptă a profesorilor băcăuani.
Pe Manole Chiriac îl știu de când am intrat în presă. Își făcea apariția discretă la plicticoasele ședințe de dialog social, civic sau câte și mai câte. Prezenta pe scurt o situație atunci când i se cerea sau anunța calendarul unor acțiuni de proteste la nivel național. Rar l-am auzit să se intereseze de soarta salariilor neprimite sau de nedecontarea transportului pentru profesori. A fost acuzat de lipsă de transparență, conducere autocrată, un dictator la cârma sindicatului, că nu a colaborat cu alte instituții, că le-a pus pumnul în gură celor care l-au criticat sau că ar fi gestionat banii sindicatului în cu totul alte scopuri. Pentru această ultimă acuzații sunt instituții de control financiar ale statului abilitate să dea verdicte. Cert este că, în preajma alegerilor dar și după, forofota a fost maximă printre profesori. Mulți au fost nemulțumiți pentru că doar 71 de delegați au votat în numele celor aproape 10.000 de salariați din sistem. Alții au început deja să facă scenarii cu noua conducere și cine s-ar afla în spatele ei. Toate sunt semne ale unui sindicat putred pe dinăuntru, a cărui problemă clar nu s-a rezolvat prin „uciderea” dinozaurului. Toți acești ani au dus la neîncredere, iar profesorii și-au pierdut unitatea și încrederea în liderii lor, așa cum tot românul s-a săturat de clasa politică. Misiunea noului șef de la SLÎ va fi una extrem de dificilă și sper ca elanul tinereții să nu fie înghițit de „greaua moștenire”.
Peste toate, ceea ce s-a întâmplat sâmbătă la ședința SLÎ Bacău arată dorința de schimbare. Așa a fost și la fotbal, iar „Mitică de la Ligă” a căzut după două decenii. Astfel de dinozauri sunt crescuți și menținuți de noi. Dar în final fiecare dinozaur are perioada lui de viață. Trist este însă că în județ mai avem astfel de dinozauri, care indiferent de ce vânturi ale schimbării au bătut, au rămas cramponați de funcții. SLÎ este sindicatul care a dat startul, dar ca el mai sunt multe unde dinozaurii trebuie să înțeleagă că a venit perioada glaciară: majoritatea sindicatelor, patronatelor, instituții publice sau organizații cum ar fi Camera de Comeț și Industrie.
Claudiu TĂNĂSESCU
Dar numele noului lider nu avea loc in economia articolului, pentru un plus de informatie, chiar daca este vorba despre un editorial ?
Nu stiu cine e Manole si nu ma intereseaza !? Pun pariu ca e mult mai rau decat l-ati descris, dar ce stiu este ca Sindicatul s-a judecat ani de zile in mii de dosare la Tribunalul Bacau pt drepturi salariale ale profesorilor si au castigat, returnand cadrelor didactice banii luati de diversele guvernari smechere! Pun pariu ca e un nimeni cu basca, dar multi profesori si-au vazut banii la care erau indrituiti inapoi in portofel!