A murit jurnalistul băcăuan Ovidiu Pauliuc

Presa băcăuană este din nou în doliu! Marți, 7 aprilie 2020, a murit Ovidiu Pauliuc, unul dintre cei mai vechi jurnaliști din Bacău și unul dintre cei mai buni autori de editoriale. Vara trecută, a împlinit 50 de ani.

Ovidiu Pauliuc a intrat în presă în 1995, la „Monitorul de Bacău”, apoi a fost redactor-șef adjunct la „Ziarul de Bacău” până în 2013. A fost corespondent local pentru Evenimentul Zilei și Curierul Naţional. Spre finalul carierei, a lucrat o perioadă la cotidianul Deșteptarea.

A fost premiat de mai multe ori la Galele Jurnalismului Băcăuan, pentru editoriale.

Reacții:

Nicoleta Bichescu (colegă cu Ovidiu Pauliuc la Monitorul de Bacău, Ziarul de Bacău):

Mi-e imposibil să vorbesc despre Ovidiu la trecut! Trecutul ăla e prea plin ca să fie simplu asta! Ne leagă o prietenie de mai bine de 25 de ani. Mii de articole. Minutele febrile de căutare a celui mai bun titlu. Bucuria unui subiect reușit. Berea băută la Hanovra, cu ultimii firfirei, adunați de prin buzunare, înainte de ziua de salariu. Ne leagă succese și înfrângeri, dezamăgiri și zâmbete, valori și principii. Serile de vineri, cu răsfățul culinar, într-o bucătărie de bloc. Ne leagă bucuria de a fi trăit ani minunați, plini de entuziasm, de frumos, departe de invidii și mărunțișuri. Anii romantici ai presei românești! Ovidiu a fost un prieten. Un condei de excepție. Profund. Serios. Un om de încredere! Un iubitor de frumos. Un rocker înfocat. Un om incapabil să facă rău! Un excelent bucătar! Un suflet bun și generos. Un delicat. A avut, mereu, ceva dintr-un spirit interbelic! A plecat Ovidiu? Și mie, cine mai îmi spune: ”Hai, Nicoletă, o să fie bine!”? Bunul Dumnezeu să te odihnească, acolo sus, printre îngeri! Și tot nu-mi vine să cred!

Prof.dr. Gheorghe Iorga (inspector școlar, scriitor, traducător), pe Facebook:

Dumnezeu să-l ierte! Un mare jurnalist. Un apărător al dreptății și al adevărului, ori în ce mod s-ar fi manifestat acestea. De-o obiectivitate dureroasă. Și de-o modestie paradoxală în stilistica vieții sociale.

Ionuț Tomescu, fost coleg la Monitorul de Bacău:

Prin ᾽91 – ᾽92, eram amândoi studenți. Împreună cu alți colegi înființasem o trupă rock care, firește, s-a stins mai repede decât s-a zămislit. Doar ce ne moșeam pe la petreceri. Ne-am regăsit după câțiva ani, în presă. Ovidiu, un condeier excepțional. Editorialist, comentator. Discret, dar viu. Extrem de viu. Riguros, atent la detalii, cu un umor tăios, implacabil. „Nene, nu merge așa!”. Și râsul lui, care parcă nu era râs. O explozie a sufletului, a omului viu care era.
În spate arde o lumânare. Din laptop se aude Rammstein: ”Deutschland, deutschland uber alles”. Mai târziu am să ascult Metallica: ”Nothing else matters”. Și multă vreme de acum înainte.
Drum bun, Ovidiu! Dumnezu să te aibă în grija sa!

Liviu Avram, fost coleg la Monitorul de Bacău, pe Facebook:

Ovidiu Pauliuc a fost, după știința mea, primul ziarist român care a făcut știre de presă din fenomene astronomice care se petrec de milioane de ani. Am fost colegi la „Monitorul de Bacău” în a doua jumătate a anilor ‘90 și a fost primul care, deși era începător și avea de acoperit cu totul alte zone de actualitate, mi-a prezentat un material elaborat despre Perseide – un fenomen astronomic care se petrece la începutul lunii august. Stelele alea care cad și lasă dâre de lumină în urmă – fără Pauliuc, probabil că n-aș fi aflat de ele, de Perseide, nici până în ziua de azi. (Atenție: pe vremea aia, Goagăl încă nu exista în România, da?).

Deși inițial am fost sceptic să public așa ceva într-un ziar local, flerul lui Pauliuc s-a dovedit mai tare decât flerul meu: materialul lui Pauliuc despre Perseide a fost preluat ca atare de toate ziarele județene din rețeaua Monitorul, care acoperea atunci cam jumătate din țară, lucru care s-a întâmplat nu doar în acel prim an, ci și în anii următori. Nu vă mai spun ce Festival Pauliuc a fost când cu eclipsa din 1999.

Ce vreau să spun cu asta: dacă este vreun om pe pământul ăsta, în afară de astronomi sau de astronauți, despre care este perfect justificat să se spună, la moartea lui, că s-a dus să facă ceva – orice – printre stele (sau printre Perseide, tot aia), ei bine, acel om este Ovidiu Pauliuc. Din păcate, numeroși idioți au compromis deja această idee. Prin urmare, vă garantez, va ști Ovidiu ce să facă acolo, printre ele, fără să i-o mai spunem și noi.

Ovidiu Pauliuc a murit ieri.

Pr. Constantin Gherasim, fost coleg la Ziarul de Bacău, pe Facebook:

Acum m-am întristat pentru tine. Simțeam că lucrurile au pornit-o prea abrupt în direcția asta. Și tu știai asta. Mă uit cum au trecut toate prin fața și prin sufletele noastre. Cu ce repeziciune…Parcă ieri ne auzeam. Gata! Ușa s-a închis. Nu ne mai vedem pe lumea asta, nu ne mai povestim nimic și nu mai facem niciun plan. Erau câteva, dar ce mai contează, Ovidiu. Ai suferit mult. Și știu și voi ști asta.

Rândurile le scriu pentru prietenii comuni și puțini de pe rețele, pentru că în viața reală sunt mult mai puțini. Dar parcă, ce-ar mai fi de spus? Rămâi un suflet bun, un profesionist dedicat și delicat al condeiului scris, un copilăros și un inocent într-ale vieții, un prieten adevărat…

Bunul Dumnezeu să te ierte și pe tine și pe noi! Rămânem în dragostea de cuvânt trăit împreună cu inimă bună!

Florin Popescu, fost coleg la Ziarul de Bacău, pe blogul personal:

Pentru standardele presei, Ovidiu Pauliuc mi s-a părut un paradox: nu era conflictual! Nici în munca de ziarist, nici în redacție, nici la ieșirile colegiale. Ura să fie pus în situații imposibile, se întorcea pe călcâie și o tulea. În puținele conflicte pe care le-a avut, s-a văzut că nu era în pielea lui!