• Paula M. din Dărmănești a fugit de acasă pentru că vroia să-și găsească tatăl, care locuiește în Bacău • pînă la urmă, ea a ajuns în Centrul de minori
Paula M. din Dărmănești ar fi putut fi, la cei 13 ani ai săi, o fată dacă nu fericită, cel puțin liniștită. Cu o familie cu care se înțelege de minune, după cum recunoaște, chiar dacă tatăl este unul vitreg, Paula n-ar fi avut, teoretic, nici un motiv să fugă de acasă dar, totuși, a făcut-o. „Mama mi-a povestit cum lua bătaie de la tata și vroiam să-l întîlnesc și să-l întreb de ce o bătea pe mama și de ce nu a mai venit să ne vadă. I-am spus mamei de vreo cîteva ori că vreau să mă duc să-l caut pe tata, dar mi-a spus că nu are rost. După cîtva timp uitam și eu de el, dar joi dimineață m-am hotărît și am plecat să îl caut”, povestește Paula. Fata a făcut prima escală la Comănești, „la o femeie pe care o cunoșteam”, după care a luat o ocazie și a pornit spre Bacău.
S-a oprit, însă, la Moinești, pentru că pînă acolo au dus-o „niște țigani, care mi-au luat și cei 20.000 de lei și o sticlă cu suc”. Din fericire pentru ea, a găsit o altă mașină, care a adus-o pînă la Bacău. Un oraș total necunoscut pentru fata de 13 ani, care știa doar că tatăl său ar locui pe strada Alexandru cel Bun. Cum se ajunge aici, habar n-avea și, poate de aceea, a ajuns într-o baracă de pe un șantier. Ocupantul acesteia a anunțat poliția care, ieri, a dus-o pe Paula la Centrul de minori. „Îmi place aici și nu mai vreau să mă întorc acasă”, susține, sigură pe ea, fata. De ce, numai ea știe. Totuși, într-un tîrziu, vine și explicația: „Sînt mai mulți copii aici și am cu cine să mă joc”. Cît despre școală, era mai bine dacă n-ar fi existat. Oricum, nu prea o interesează. Cînd a aflat că mama va veni să o ia acasă, s-a întristat brusc. Nu realiza că, din copilărie sau încăpățînare, refuză ceva ce la Centrul de minori nu va găsi niciodată: dragostea părinților. (Eduard CUCU)
Lasă un răspuns