Pe vremea cind sursa cea mai consistenta de informare erau ziarele, cei mai putin harnici cu cititul puteau ramine de caruta in cunoasterea realitatilor patriei. E drept ca pe atunci realitatile erau bine machiate si fardate, ca sa cunoastem despre ele numai ce se vroia si sa aflam numai ce se credea de cuviinta. Acum, ca partidul unic s-a rupt in zeci de partide mai mititele (lucru vizibil din faptul ca nici unul nu are doctrina sau daca o are nu o aplica), e greu sa mai fii intr-atit de informat incit sa spui: „secretarul general (ma rog!) al partidului cutare e Cutarescu)”. Doar ca acum sursa cea mai consistenta de informare nu mai este ziarul tiparit pe hirtie, ci zecile de posturi de televiziune si, mai ales, Internetul. Si, asa fiind, fiecare om crede despre vecinul sau ca e bine informat si chiar ii pretinde sa fie bine informat. Incit, deunazi, cind un tinar invitat la o emisiune tv pentru a comenta realitatile sociale si politice romanesti, spunindu-i-se, ca noua tuturor ca „realitatea il priveste”, toata lumea a ramas cu gura cascata deoarece acel tinar credea ca Victor Ponta este premierul Romaniei, iar Obama este presedintele SUA. A fost pus la stilpul infamiei – ma rog, in versiunea moderna, pe Internet: ridiculizat pentru nestiinta. Cel ce a postat stirea, intreba: cum comentati? Ei, bine, oare cum comentam? Eu as zice cam asa. Tinarul cu pricina se dovedeste a fi un om inteligent si cu picioarele pe pamint, cu o buna capacitate de a selecta intre ce este important si ce nu in viata unui om. Oare la ce ne foloseste sa stim ca Basescu e presedintele Romaniei si ca Tariceanu e premierul ei? La absolut nimic. Notorietatea, atentia publica de care se bucura politicienii nostri nu e una naturala si cred ca nici nu e normala. Ce mari realizari pe tarim cultural sau stiintific au politicienii nostri, ca sa merite sa fie cunoscuti? Dar pe tarim social si politic? Dar pe tarim diplomatic? In cea mai mare parte, realizarile lor sint mediocre, daca nu paguboase de-a dreptul, geniali dovedindu-se numai in cele ce tin de aranjamentele de culise ce ii duc spre posturi si spre functii. Nu-i vad intru nimic atit de merituosi incit sa merite sa ne batem capul sa-i cunoastem. Atentie ce le-o acorda romanii – caci sint putini cei aidoma tinarului de care vorbeam – nu e urmarea unor merite pe vreun tarim, nici macar pe tarimul politic sau diplomatic, ci cred ca mai degraba e urmarea unei nevroze. Nevroza victimei fata de calau. Calau pe care, printr-un ciudat mecanism psihologic, victima doreste sa-l cunoasca, pentru a mistui in sine toxinele raului. Ii cauta farima de umanitate, deoarece aflind-o, insasi ea, victima, s-ar simti oarecum salvata. Nu de la moarte, dar macar in ordinea morala. A-i cunoaste pe politicienii nostri ce isi dau, amical, stafeta la conducerea tarii din patru in patru ani si se perinda prin fata noastra ca papusile la un teatru de marionete, nu ne salveaza nici macar in plan moral. Ei ramin cu ale lor (indiferent de doctrina, legea calauzitoare si credinta purtata statornic e: umple-ti buzunarele!), noi cu ale noastre (buzunare goale).
Dan PERSA
Lasă un răspuns