Pentru prima dată în patru ani de gimnaziu, joi, 13 iunie 2013, elevii celor două clase a VIII-a de la Colegiul Național „Ferdinand I” din Bacău au trecut prin altfel de emoții decât cele legate de teama de a fi ascultați la vreo materie exact în ziua în care, eventual, nu au învățat, de așteptarea vreunei note la vreo lucrare inopinată de control sau la teze, ori de bucuria primirii notei multașteptate.
Pentru prima oară în ultimii patru ani de predare la cele două clase, cadrele didactice au fost și ele cuprinse de emoții, altele decât cele legate de așteptarea răspunsurilor de la elevi la ore, a notării de lucrări și teze ori a rezultatelor la concursuri și olimpiade. Pentru prima oară în patru ani de gimnaziu, elevii și profesorii, laolaltă, au ocupat aceeași sală de clasă pentru a-și spune, copleșiți de emoții, printre lacrimi și râsete deopotrivă… „La revedere!”. Cam aceasta a fost atmosfera la Cursul festiv de absolvire a gimnaziului de către elevii claselor a VIII-a A – diriginte, prof. Ovidiu Trofin și a VIII-a B – diriginte, prof. Nicoleta Zărnescu, de la Colegiul Național „Ferdinand I”, promoția 2013. Un curs cât o oră în care au încăput, însă, prin depănare de amintiri, toate orele și recreațiile, cu bune și rele, desfășurate pe parcursul celor patru ani de gimnaziu. La final de drum al unei noi promoții, cuvântările directorului colegiului, prof. Gigliola Ceunaș, și ale celor doi diriginți au fost primele de natură să stârnească emoții.
Aceștia au fost de acord, la unison, că un final de drum este și un început, tristețea despărțirii de o generație fiind compensată de bucuria și credința că discipolii vor porni pe un nou drum, pavat cu reușite. Profesorii le-au mulțumit, astfel, elevilor lor, mărturisindu-le că de la fiecare în parte au avut ei înșiși ceva de învățat. Emoția s-a menținut la „cote ridicate” de premierea, imediat după cuvântări, de către mentori, a discipolilor, mai întâi prin acordarea distincțiilor pentru cei trei șefi de promoție, apoi prin premierea și felicitarea celorlalți. Elevii nu s-au lăsat nici ei mai prejos, punând paie pe foc, mai bine spus lacrimi în ochii profesorilor, prin cuvântări și prezentări surpriză de filmulețe realizate de fiecare clasă în parte, în care au fost surprinse cele mai frumoase momente din timpul orelor și recreațiilor petrecute pe parcursul anilor. Flori și aplauze. Din spatele clasei, poate cei mai emoționați dintre toți, părinții încercau, fără succes, să nu-și dea și ei lacrimile la iveală. (M. Rotaru)
Lasă un răspuns