Academicianul Mihai Cimpoi, despre averea Bacaului

Invitatii din România si Republica Moldova, prezenti la finele saptaminii trecute in Bacau, la Simpozionul National de Estetica organizat de Centrul de Cultura si Arte „George Apostu”, au reamintit bacauanilor de averea culturala pe care o detin, personalitati care dau identitate europeana acestui oras de provincie.

Unul dintre cei care au vorbit pe acest subiect a fost criticul si istoricul literar basarabean Mihai Cimpoi, distins cu Premiul Centrului de Cultura „George Apostu”, „pentru intelegerea si asumarea idealului national, pentru stradania mereu innoitoare de a consacra valorile estetice in matca spiritualitatii românesti integrale”.

„In perioada asta traim un dialog extraordinar cu Europa, un dialog al valorilor. Bacaul a fost in preocuparile mele intelectuale, culturale, am scris un studiu monografic despre Bacovia, aparut in 2008 la Londra, in traducere englezeasca. Cu acest prilej am facut studiul «Frica de existenta la Bacovia si Nietzseche», aparut in ultimul numar, aniversar, al Revistei de cultura «Vitraliu». Bacaul a dat culturii românesti pe Bacovia, Alecsandri si George Apostu.

Cu aceste trei figuri emblematice putem dialoga si cu Europa, pentru ca trebuie sa venim acolo cu valorile noastre. Imaginea politica a unei tari poate fi mai buna sau mai rea dar imaginea noastra culturala este cea autentica, cu aceasta imagine putem noi sa dialogam cu Europa si cu lumea intreaga”, a incheiat criticul literar basarabean, in discursul sau, la decernarea Premiilor Centrului de Cultura si Arte „George Apostu”.

Mihai Cimpoi este membru al Academiei de Stiinte a Republicii Moldova, membru de onoare al Academiei Române, presedintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, autorul a 45 de carti si 2000 de studii monografice, „o avere intelectuala”, dupa propriile sale cuvinte.

Scriitorul basarabean premiat de Bacau a fost numit, in Laudatio, de criticul literar Adrian Jicu, lector al Universitatii „Vasile Alecsandri”, „esenta fiintei românesti din Basarabia si de pretutindeni”. (Laura HUIBAN)