Pericolul de a se apela la armele biologice într-un posibil conflict militar irakiano-american readuce în actualitate această temă extrem de fierbinte. Sida, Ebola, Boala vacii nebune, Febra păsărilor, superviruși, bacterii rezistente la antibiotice, riscul izbucnirii unui război bacteriolologic, iată reale amenințări la adresa omenirii. Toate acestea, într-un moment în care științele moderne încearcă să inducă ideea că au înfrînt cele mai amenințătoare boli pentru viața omului. Apar, însă, altele noi, de genul coșmarurilor și filmelor, iar vechile epidemii, precum tuberculoza, malaria și ciuma bubonică revin în forță.
Mulți cercetători atrag atenția, alertați de posibilitatea ca noi viruși letali să apară într-o anumită zonă geografică „fierbinte” și să se răspîndească rapid în întreaga lume.
Bolile transmise prin bacterii pot fi întîlnite în fiecare zi în spitale și, de aceea, rezistența sporită la antiobiotice este cea mai gravă problemă cu care se confruntă medicii. Ca o amenințare globală sau a speciei, acești viruși ucigași sau cei în curs de apariție reprezintă o problemă foarte gravă pentru că, de obicei, nu există nici un vaccin sau tratament eficare și de moment. Aceasta indică sensul unui potențial deosebit pentru o catastrofă de cuprindere mondială, la care se adaugă semnalele unui posibil război bacteriologic, mai ales după atentatul terorist îndreptat asupra Americii la 11 septembrie 2001 și al evenimentelor din zona Golfului, unde principalul rol pare să îl dețină Irakul.
Oficiali ai Statelor Unite spun că, alături de Irak, și alte țări, între care Coreea de Nord, Iran, Siria și Libia, ar putea să construiască arme biologice – în speță, virușii ucigași – dar că numai Coreea de Nord și Irakul au capacitatea internă de a produce asemenea arme fără „asistență externă importantă”.
O cale de pătrundere pe piața americană a virușilor o constituie „invazia” animalelor exotice, a plantelor, țînțarilor și a paraziților de peste hotare, care o dată instalate în casele lor adoptive, pot altera dramatic peisajul natural, pot submina și ataca bunurile agricole ale Statelor Unite. O armă pe care Irakul a construit-o și a produs-o în cantități impresionante a fost aflatoxinul, un produs pe bază de bacterii, despre care se știe că distruge recoltele de grîu. Surse oficiale consideră că irakienii au produs peste 2.200 de litri de alfatoxin – o cantitate importantă – dezvoltînd totodată metode de lansare a acestuia cu ajutorul rachetelor cu focoase de război. O anumită parte din producția irakiană de aflatoxin rămîne încă necunoscută. Acest produs are efecte grave pe termen lung asupra ființelor umane dacă este luat în doze masive, putînd duce la boli ale ficatului. Printre celelalte arme biologice irakiene împotriva recoltelor și a vitelor se află febra aftoasă, tăciunele grîului, variola și antraxul. Serviciile secrete americane au aflat că centrul irakian de cercetare a febrei aftoase de la Doua a fost, de asemenea, folosit ca acoperire pentru cercetarea altor arme biologice. Conform declarațiilor unor dezertori ruși interogați de CIA, Rusia a fost implicată în construirea armelor ce pot fi utilizate împotriva recoltelor de cereale ale Statelor Unite, inclusiv de grîu, cît și în dezvoltarea unor viruși care să afecteze vitele, porcii, păsările, caprele și caii.
Oficialități guvernamentale americane declaraseră în fața subcomisiei Serviciilor Armate ale Senatului că Statele Unite nu au tehnologia necesară pentru a-și proteja adecvat resursele de hrană în cazul unui război biologic, existînd potențial imens pentru o surpriză și fiind perfect posibil ca un eveniment biologic să apară fără ca să se știe, deoarece americanii nu posedă instrumentele necesare pentru detecție (bioterorismul).
Foarte mulți viruși pot fi creați în laborator și pot fi transmiși pe diferite căi, declanșînd în final epidemii fatale pentru locuitorii planetei. Anumite teorii susțin că SIDA a fost creată printr-o eroare umană, cineva fiind responsabil pentru acest lucru. Altele susțin că SIDA a fost concepută în laborator ca fiind rezultatul unui amplu program de exterminare în masă datorat suprapopulării și creșterii alarmante a șomajului. Există acum suficiente informații pentru a demonstra că neîncrederea în rapoartele guvernamentale referitoare la SIDA este întemeiată și că această credință conform căreia SIDA este o formă de genocid este reală.
Statele Unite au o istorie îndelunagtă a experiențelor biologice pe subiecți umani, fără știrea sau consimțămîntul acestora, care pornește de la începutul acestui secol. Firme private și militare au folosit populații umane fără știrea acestora pentru a testa diferite teorii și sisteme. La aproape 70 de ani după ce armata japoneză a atacat China cu arme biologice și a efectuat experimente îngrozitoare pe mii de ființe umane, Japonia nu dă curs cererilor de compensare a victimelor sau de a face publice dosarele atrocităților. În 1942, Shiro Ishii, fizician și ofițer japonez, începe cruntele teste ale războiului bacteriologic asupra soldaților și civililor chinezi. Mor în chinuri groaznice zeci de mii de oameni, de ciumă bubonică, holeră, antrax și alte boli contagioase. Soldații americani capturați în Filipine sînt trimiși în Manciuria.
Mușamalizarea de către Statele Unite a afacerii secrete cu Ishii și liderii Unității 731 – obținerea rezultatelor cercetării despre războiul bacteriologic bazate pe experimente umane în schimbul imunității față de condamnarea pentru crime de război – începe să se desfășoare din anul 1946, dar afacerea este încheiată doi ani mai tîrziu. În 1968, Congresul american inițază audieri de o zi pentru a determina dacă prizonierii de război americani din Manciuria au fost victimele experimentelor bacteriologice efectuate de japonezi, audierile fiind, însă, neconcludente.
Ex-președintele Clinton a susținut ani de zile că războiul biologic este o problemă de înaltă securitate națională, încă din1991, cînd acesta candida pentru Casa Albă. Colectorul de fonduri din Arkansas, Charlie Trie, și sponsor al lui Clinton, a încercat să dezvolte o relație de orașe înfrățite între Little Rock și Changchum din China – un punct central în cercetarea armelor biologice, spun sursele oficiale. Din păcate, pericolul extinderii experimentelor biologice cu noi viruși persistă, în ciuda eforturilor susținute pe plan mondial de diverse organizații. (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns