Dintr-o serie de motive ce nu țin de o economie de piață bine consolidată, România a ajuns o piață de desfacere pentru toate rebuturile și reziduurile Occidentului. Și asta în primul rînd pentru că sîntem prea săraci și ne mulțumim, de nevoie, cu așa-zisele chilipiruri, care nu sînt altceva decît capcane comerciale deseori foarte periculoase.
Produsele proaste au invadat pînă și firmele ce emiteau pretenții în ce privește calitatea produselor ofertate. Inspectorii OPC nu mai prididesc cu verificările din care rezultă tone de carne stricată, mezeluri și lactate alterate și o groază de produse expirate, iar acest fapt este cu atît mai surprinzător cu cît se constată chiar și în unități comerciale de primă mărime în top-ul comercial. Frapant este că produsele deteriorate, atît cele alimentare, cît și cele tehnice, sînt puse în vînzare cu o inconștiență crasă, de multe ori chiar voit, important e ca vînzarea să meargă! Pentru a face față, cît de cît, acestui fenomen extrem de larg, Oficiul pentru Protecția Consumatorului are nevoie de efective mărite pentru a ține sub control astfel de delicte comerciale și încălcări flagrante ale legii, ale bunului simț și grijii față de consumatori. E drept că și legea favorizează într-o bună măsură comiterea abuzurilor de acest fel, care sînt sancționate cu amenzi și, în unele cazuri, cu închiderea unităților respective, pînă la înlăturarea deficiențelor constatate. Numai că, în general, amenzile se reduc la sume modice cel puțin pentru firmele mari, cu cifre de afaceri impresionante și pentru care o amendă de cîteva zeci de milioane aplicată de OPC este absolut infimă. În Occident, cel care e găsit cu asemenea nereguli, pierde licența de comerciant definitiv, iar societatea îl izolează ca pe un bolnav contagios. La noi, legea rămîne un accesoriu inofensiv în labirintul unei economii mai mult subterane decît cea de piață, unde practicarea unui comerț civilizat, la înalte standarde de calitate, nu reprezintă o condiție primordială pentru emblemele firmelor. Am ajuns, practic, o ladă de gunoi, un tomberon uriaș al Europei în care clienților li se oferă cele mai proaste produse. Băuturile, mîncarea, cafeaua, încălțămintea, îmbrăcămintea, aparatura electrocasnică, produsele cosmetice sînt, de cele mai multe ori, surogate. La adăpostul unor licențe-fantomă, produsele iau ochii cumpărătorilor mai ales prin ambalajul strălucitor, sofisticat și intoxică piața. În acest fel, sănătatea populației este zilnic pusă în pericol. În esență, nu ne putem baza pe nici un fel de produs și tot ce se importă sau se fabrică și pe la noi este de la început pus sub semnul întrebării. Totul este pus la dispoziția consumatorului în cea mai periculoasă debandadă, într-un adevărat dezmăț al falsurilor. Cînd vom scăpa de acest asalt continuu, agresiv, care ne pune în pericol sănătatea și ne golește, într-un chip nerușinos, buzunarele și așa goale ale celor mai mulți dintre români?, iată întrebarea la care așteptăm un răspuns pe care nu îl primim. (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns