În chiar marțea din Sfînta săptămînă a Patimilor Mîntuitorului, a ieșit din ascunzătoare un ins urmărit general de Poliție pentru fuga de la un grav accident rutier soldat cu victime. Este foarte adevărat că evenimentul s-a petrecut cu ceva timp în urmă, dar împricinatul nu că s-a ascuns, ci a fost pur și simplu ascuns de indiscreția lumii și a Poliției nu de oricine și de oriunde. Adică, nu într-un loc unde polițiștii cu cagule ar fi putut descinde spre a-l pune la locul lui, ci într-un loc unde își exercită vocația de Seneca, de Rochfoucauld sau de La Bruyere la un loc, cea de moralist. Dar nici protectorul nu este un fite-cine, ci însuși marele dregător al țării, titular al Palatului Victoria. Așadar, împricinatul a fost ascuns în cea mai înaltă dregătorie din PNA.
De ani de zile, Presa, despre care se spune că ar fi o putere în stat, clasificată a IV-a dacă nu mă înșel, cea de III-a fiind Justiția, patronată de zeița care are beteșugul lui Oedip, presa zic, se străduie să-i arate zeiței chioare, pe o parte (nu-i poate cunoaște pe toți) dintre rău-făcătorii societății noastre aflată într-o lungă agonie a tranziției. Rezultatele ar fi fost spectaculoase dacă oarba zeiță, slujită de o vestală deloc mioapă, nu ar fi refuzat cu obstinație neprețuita colaborare. Ba, din cînd în cînd, dreapta zeiță, ca o Junonă înfuriată, dă și cu copita și cu cornul în fidelii ei asociați în ale dreptății.
Dar iată că în ziua sus-pomenită, domnul din fruntea PNA, uitînd, se pare, că ar cam trebui să dea socoteală de fapte grave pentru care este urmărit general de către agenții cu cagulele întoarse cu fața la spate, iese pe postul de radio „România Actualități” la o oră matinală și citește, culmea, fără poticneli, dovadă că nu este timid nici în situația în care se află, o filipică de toată frumusețea împotriva presei, spunînd, fără să dea nici măcar aluziv vreun exemplu, că în presă se ascund de fapt marii corupți, că gazetarii primesc comenzi pentru a scrie sau a nu scrie, că încasează bani sau primesc sume mari sub forma publicității pentru diverse servicii și că actul justiției este împiedicat, prin urmare. Așa stînd lucrurile, încheierea s-a lăsat cu amenințări cutremurătoare. Tonul și limbajul nu erau departe de cele folosite în recentul proces al etapei de către ilustrul cărturar, patron al Stelei (vai de soarta fostei campioane a Europei pe ce mîini curate a ajuns!). Parafrazînd, adaptînd, de fapt, o zguduitoare frază a lui Nicolae Iorga de prin anii 1939-1940, aș spune: ferește-te presă română, că mari tragedii ți se pregătesc!
Nu l-aș fi trecut cu vederea pe anonimul procuror de pînă mai ieri, pînă a fost implicat în accidentul rutier, și mai ales de pînă a fost bine ascuns la PNA, dacă n-ar fi apărut pe post Nașul din fruntea PSD și a Guvernului, care nu numai că a întărit cele spuse de ilustrul magistrat, dar a venit cu nuanțe și subtilități de superman al justiției, precizînd cu un surîs care amintea de fulgerele și trăsnetele lui Neptun, că presa e liberă, că e prea liberă, dar că în curînd… Încă odată, ferește-te, presă română…
Ce se mai poate spune? A spus-o, de data aceasta, Cristian Tudor Popescu, cu o admirabilă promptitudine. Cine acuză presa trebuie să aducă dovezi, să dea exemple concrete.
Să fie începutul războiului noilor ciocoi de la Putere cu Țara, cu Presa, cu Dreptatea, cu Adevărul, cu Cinstea și cu Speranța României într-o normalitate care tot datorită lor se lasă așa de mult așteptată? Părerea noastră este că Presa n-are a ce se teme. Dimpotrivă, să-și strîngă rîndurile, să demonstreze solidaritate de breaslă, să rămînă în continuare călăuzită de principiile democratice care-i asigură libertatea atît de stînjenitoare pentru șeful partidului-guvern și să slujească idealurile de dreptate atît de rîvnite de poporul român cu profesionalismul competent și tenace de care este însuflețită. Păstrîndu-și demnitatea și acționînd în virtutea prerogativelor care constituie înseși rațiunea ei de a exista, se va vedea cine pe cine. Cine acționează prin forța dreptului și cine apelează la dreptul forței. (Traian VALERIU)
Lasă un răspuns