Valeriu TRAIAN
A venit luna decembrie, lună a sărbătorilor de iarnă, lună cu o excepțională încărcătură emoțională. Dacă pentru alții sărbătorile de iarnă încep cu Sfîntul Nicolae, pentru români sărbătorile încep la 1 Decembrie, odată cu Sărbătoarea Națională cînd, în fiecare an, se aniversează ziua Marii Uniri. Trebuie precizat că această zi s-a instituit ca sărbătoare națională numai din 1990. Ce a fost pînă aici? În ciuda însemnătății epocalului eveniment, Ziua Națională a României a continuat să fie 10 Mai, pînă în 1947. Cam tot pe atunci s-a hotărît ca sărbătoarea națională să fie 23 August, cu definiții diverse, fie eliberarea de sub jugul fascist, fie insurecția armată… fie revoluția română anti… și anti… Niciodată cu un conținut conturat și cu un mesaj clar pentru cei care trebuiau ca în această zi să prea-slăvească ba pe marii dascăli, ba numai pe unul, nu întîmplător cel mai mare criminal al istoriei, sau pe dictatorii locali: Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, alături de care trebuia aclamată consoarta sa analfabetă, savantă de renume mondial. Dacă Ziua Națională a țării tot este una de mezalianță politică, una conjuncturală, atunci de ce nu s-ar fi orientat feseniștii și peceuniștii către ziua de 16 decembrie, cînd a început ceea ce s-a numit pentru cîteva zile Revoluția anticomunistă (sau anticeaușistă) sau ziua de 22 decembrie, zi în care s-a trezit și Capitala țării din somnul dictaturii proletariatului. Ce s-a hotărît rămîne hotărît, cel puțin deocamdată. Cert este că luna decembrie rămîne pentru întreaga lume creștină luna în care este cea mai frumoasă sărbătoare.
Chiar în preajma acestei sărbători s-a trezit și pesedeul, care, prin vocea d-lui Adrian Năstase, face două ispititoare propuneri cu ținte precise. Una, electoratului preferat, de vîrsta a treia, pentru care cere să se facă o chetă publică de la parlamentari și alte eșaloane politico-administrative, cu destinația Caselor de ajutor ale pensionarilor. Din fondurile astfel adunate să se poată împrumuta pensionarii nevoiași, pentru a le face sărăcia mai trandafirie de Crăciun. Înduioșătoare grija pentru cei ce au muncit cîte 35-40 de ani, edificînd tot ce stă azi la mîna guvernanților, care fără scrupule își clădesc averi ca în „Ali Baba și cei patruzeci de hoți”. Alături de demnitatea călcată în picioare se răsfață imaginea zîmbetului ipocrit cu aerul că este salvatorul națiunii. Cîtă cupiditate! Iisuse, în luna și în numele nașterii Tale! Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac! Cea de-a doua năzdrăvănie a capului pesedist a fost acea scrisoare de conciliere în numele acelorași sărbători prin care se cere Opoziției să se facă liniște pentru ca actuala Putere și clientela să-și petreacă în voie vacanța de iarnă. Numai că fruntașul partidului-stat nu s-a înțeles cu ciracii săi înainte de a purcede la epista de armistițiu, iar aceștia aproape concomitent au apărut în public, în deplin contrast cu dorințele șefului de partid și de stat și, prin gura d-lui Duvăz, ca un utecist fruntaș de altă dată, s-a buricat la Opoziție, atacînd un partid din această parte a eșicherului politic cu cele mai violente invective: „nociv”, „extremism periculos” (s-o fi referit, făcînd publicitate mascată, la aliații de la guvernare?), „de neacceptat” etc. Ce să credem, dragi tovarăși și prieteni? Cînd PSD este cel adevărat, cînd domnul Năstase imploră concordie în numele sărbătorilor creștine, sau cînd porta – voce din partid atacă violent după bine-cunoscutul principiu stalinist potrivit căruia „cine nu-i cu noi e împotriva noastră” și prin urmare trebuie distrus. „Formele se schimbară, dar răul a rămas”, spune poetul. Vă dați trufași că ați făcut „revoluție” anticomunistă. Unde-i democrația voastră? E una originală, care nu se vede. În același timp cu scrisoarea, în care a ieșit și renegatul PD în lume cu amenințări la adresa Opoziției, ați influențat și hotărîrea Tribunalului București de a nu admite inițialele D.A. (Dreptate și Adevăr) și sigla alianței P.N.L. – P.D.
Ca la comandă (firește, comandă politică) sînt molestați gazetarii și se încearcă fie a aservi presa, fie a-i pune botniță după principiul vulgar și agresiv pe care l-au statornicit în viața parlamentară și politică: „Ciocul mic!”
Dacă-i vorba pe-așa, cei vinovați de lipsa democrației, de corupția endemică, de ineficiența economică, de sărăcirea populației, de îndobitocirea țării prin reducere la tăcere, de locul din coada Europei, într-un cuvînt, de guvernare dezastruoasă nu-s partidele de opoziție, ci tandemul PSD – UDMR, care, cu metode comuniste, încearcă menținerea cu orice preț la putere.
Recentele măsuri-promisiuni ale Guvernului cu privire la pensii și la majorarea lefurilor bugetarilor, amintesc dureros de bine de promisiunile penibile făcute de Cel ucis în zi de Crăciun, și al cărui dosar de la simulacrul de proces a fost subtilizat, cînd din balconul CC al PCR promitea o sută de lei la pensie și zece lei la alocația pentru copii. Propun ca pe banii veniți ca majorare să se scrie cu praful acela misterios… „mită” și poliția să-l cerceteze pe domnul prim-ministru ca mituitor pentru favoarea de a i se da votul. Credem totuși că poporul nostru de pensionari și de corupți se va trezi pînă nu va fi prea tîrziu.
Mai sesizăm o contradicție la nivel înalt. Unul dintre fruntașii PSD, d-l Viorel Hrebenciuc, anunță candidatura d-lui Ion Iliescu la un loc în Senat, în timp ce Președintele neagă intenția de a candida. Despre aceasta vom scrie cu alt prilej.
Lasă un răspuns