Nu am, Doamne ferește, în vedere alianța prin protocoale mereu înnoite ale PSD cu UDMR, care este ca un colon canceros. Cam așa cum a fost alianța PNȚ cu PD și, mă rog, cu PNL-ul și, ca un blestem al destinului, din nou cu UDMR. Căci, vedeți bine, UDMR este scaiul care se ține de coada oricărui cîine, numai „dulău de curte” să fie și nu o potaie de cățel oarecare, care „merită o bătaie (pe) care s-o pomenească”. Este vorba despre alianțe politice de viitor, din care să iasă o forță politică potențială și exponențială capabilă să se ia la trîntă cu PSD „-Samson, dulău de curte”. Ce curte, domnule, curți, mă atenționează un amic, care mă urmărește peste umăr, curți pentru că în PSD s-au adunat dulăii cei cu colți de argint din PCR, UTC, SCR (Securitate), Miliție, Sindicatele trădătoare ale idealurilor în numele cărora s-au organizat și s-au afirmat și alte resturi adunate cu timpul din aceleași curți, dar cu alte etichete, cum ar fi PSM, PCR (nou), Partidul Liberal Schimbist, nu-i așa, maestre Șt. Cazimir? sau maestre A. Păunescu, sau Mohora, sau Duvăz sau… M-au năpădit exemplele atîtor alianțe și atîtor aliați și m-am abătut de la centrul subiectului pe care vroiam să-l abordez. Mai precis, vroiam să mă refer la alianțele posibile ale PNL pentru a deveni un partid puternic, bine structurat, numeros, capabil să răstoarne domnia comunistă a discipolilor domnului Iliescu. Opinia mea este că PNL poate ajunge la această performanță prin sine însuși. Nu, vă asigur că nu mi-am însușit binecunoscuta deviză liberală, ci afirm cu convingere că PNL poate învinge prin sine însuși. Iată cum. Vîntură unii ideea cooperării cu PSD. Să le iasă din minte o astfel de alianță. Ar fi dovada peremptorie a renunțării la propria identitate. Alții sugerează alianța cu PD condus (încă) de Traian Băsescu. Ar fi curată sinucidere! Cred că guvernarea CDR-istă a fost suficient de concludentă pentru a înțelege opinia publică românească ce înseamnă PD, un PCR, de mîna a doua, adică tot un fel de PSD, dar cu pretenții de autentică democrație. PNL poate ajunge la guvernare prin propria identitate. Ce ar trebui să facă pentru aceasta? După opinia noastră ar trebui să înceapă cu un apostolat. Nu-i de ajuns că d-l Teodor Stolojan bate drumurile țării pentru a discuta cu șefii locali. Este necesar ca acești șefi locali să fie scoși din amorțeală, să înceapă o propagandă constructivă de atragere de noi membri și simpatizanți. Îi asigur că vor avea rezultate nebănuite acum. Pe ce mă bazez?, vorba lui „a lui Parizianu” cum știm din „Delirul” lui Marin Preda, un liberal convins, ca și tatăl său, Moromete. Mă bazez pe respectul pe care îl au românii pentru bunele tradiții liberale; pe aspirațiile spre adevărata democrație, atît de îndrăgită de părinții noștri, pe dorința românilor de a se emancipa de politica inspirată de ciuma roșie; pe capacitatea tineretului de a rupe definitiv cu un trecut atît de compromis; pe dorința celor pe care Decembrie 1989 i-a prins pe clasa I de a nu mai accepta nici un compromis față de destinul țării; pe forța de convingere a lumii satelor că liberalismul este singura soluție de salvare din neantul în care i-au dus, rînd pe rînd PDSR, PNȚ, cu hibridul CDR și PSD. Pentru realizarea acestui proiect PNL trebuie: să dovedească unitate, principii ferme, statut clar, program structurat pe termen lung, conducere centrală autoritară și fermă, contacte statornice cu cei din cîmpul economiei urbane și cu lumea satelor, propuneri concrete, pertinente, viabile de redresare economică spre binele real al țării și populației, nu propagandistic, ci cu măsuri concrete, palpabile, viabile. Ar mai fi ceva: PNL trebuie să se descotorosească de tot felul de migratori de profesie care au trecut fie de la o orientare liberală la alta, de tipul Cîmpeanu, Cerveni, Patriciu ș.a., fie de la alte partide. Să fie convins de un elementar adevăr de viață, că cine a înșelat sau trădat odată sau de două ori o va face sigur și a doua sau a treia oară. Domnul Stolojan are o misiune grea, dificilă, dar nu imposibilă, cu atît mai grea cu cît timpul nu mai are răbdare, ca să folosesc binecunoscuta formulă a lui Marin Preda. Trebuie în scurt timp depusă o energie nebănuită. Trebuie atrasă spre liberalism zona de jos și cea mijlocie a societății. Prin forța lucrurilor vîrfurile societății sînt de partea unei politici realiste și eficiente. Am convingerea că la nivelul întregii țări fiecare liberal poate aduce încă unul sau doi în partid. Alături de aceștia vor fi în mod sigur și simpatizanți. Partidul nu crește de la sine. Trebuie muncit pentru împlinirea dezideratului propus. Apoi, partidul trebuie să aibă conștiința spiritului militant în sens pozitiv. Să iasă la lumină. Este doar în opoziție, nu în ilegalitate. Prin urmare, are libertatea de mișcare pentru o eficientă acțiune de atracție. Sînt unii indeciși, dar și alții care abia așteaptă un imbold. Și nu mă refer la carieriști, aceștia probabil sînt cuprinși de mult în structurile liberale, la centru sau în județe, mă refer la oameni onești și de bună credință, dispuși să-și pună energia și devoțiunea în slujba unui partid de anvergura celui liberal. Să nu mai punem în balanță adeziunea și sprijinul care ar veni din afară la o eventuală victorie liberală. (Valeriu TRAIAN)
Lasă un răspuns