„Domnule Tucă, dacă m-ați invitat în emisiunea dv. și dacă am răspuns invitației, lăsați-mă să vorbesc, nu mă tot întrerupeți că nu mai înțelege nimeni nimic…”
Cam acestea au fost cuvintele pe care, cu vreun an în urmă, doamna Hildegard Puwak le-a rostit în apărarea sa și a unor puncte de vedere pe care nu era lăsată să le exprime în ciuda faptului că pentru aceasta fusese invitată în emisiunea „Marius Tucă Show” a postului de televiziune Antena1. De unde atîta „show” pe capul dintre veșnic alte bretele al lui Marius Tucă? Genericul emisiunii sună bine, a atras prin această găselniță destui telespectatori care să-și piardă nopțile urmărindu-l. Presupun că s-a întîmplat cu majoritatea acestora ceea ce s-a petrecut și cu mine. Pe măsură ce se adunau tot mai multe emisiuni la număr, zelul telespectatorilor a scăzut. Emisiunea cu pricina a fost repede asociată cu minusculul și banalul editorial din ziarul „Jurnalul Național” cu care iarăși își agasează cititorii de șase ori pe săptămînă. Nu neg, doamne ferește, că Marius Tucă n-a avut în cele de acum 1.000 de apariții pe micul ecran și emisiuni bune, cu dezbateri incitante și cu problematică de interes major, fie prin temele dezbătute, fie prin personalitățile invitate. Prin studioul d-lui Tucă au trecut politicieni, oameni de știință, de cultură, de artă, reprezentanți ai cultelor, gazetari de prestigiu, din echipele guvernamentale cît și din opoziție și de fiecare dată erai furat de subiect și mai făceai abstracție de cel ce era gazdă sau moderator al emisiunii. De o bună bucată de vreme, însă, marele caracaleștean a devenit atît de stăpîn pe mijloacele proprii de vorbire, încît chiar că a devenit show cu adevărat. Nu mai lasă pe nimeni să vorbească, el le știe pe toate, el are soluțiile gata pregătite pentru toate ipostazele sau judecățile de valoare rostite de interlocutori, una peste alta el vorbește mai mult decît toți invitații la un loc. Să nu exagerez cumva. De o bucată de vreme invită doar cîte o personalitate și dă-i și spune, și întreabă și tot el răspunde. Logoreicul din Caracal, care totodată ocupă și prim-planul micului ecran, se desfășoară în toată splendoarea cămășilor sale colorate, niciodată albe, niciodată cu o haină, sau cu o flanea și de o bucată de vreme fără bretele, că nu mai este loc de întors de atîta inteligență în acțiune. Mai acum cîteva nopți l-a avut ca invitat pe d-l Teodor Stolojan. Aș fi vrut să-l urmăresc. Întotdeauna a spus lucruri interesante. Ți-ai găsit, cum deschidea omul gura, haț și marele cap din Caracal atoateștiutor, intervenea ducînd discuția spre ceea ce voia el, adică la vreo piticanie de idee sau în derizoriu, încît omul politic, manierat și răbdător, la un moment dat i-a spus conciliant: „da, domnule Tucă, v-ascult…” (mai vreți comentarii?)
În seara zilei de 16 decembrie a fost invitată din nou doamna Hildegard Puwak. Avînd în vedere antecedentele, n-ar fi trebuit să răspundă invitației cu orice risc, după principiul că tot pățitu-i priceput. Ei bine, d-na Puwak, ministrul Integrării Europene, a răspuns invitației, ca un om educat ce este. A venit bine pregătită, cu o documentație riguroasă, cu decență și sobrietate (poate prea gravă), a dat să-și desfășoare expozeul. Ți-ai găsit! Dl. Tucă a început în manieră proprie, adică fără bun simț avînd în vedere că interlocutorul era o doamnă, să întrerupă, nu la frază, sau la perioadă, nici la propoziție, ci la cuvînt, ba chiar la silabă, cu izbucniri de rîs, cu scărpinări în nas și cu încruntări de sprîncene, cu gesturi diverse care dovedeau un comportament discordant. Într-o astfel de situație, se înțelege, interlocutoarea nemaiavînd rînd la cuvînt era nevoită să facă lungi pauze, așteptînd să se potolească limbarița. Dar aceasta era în exercițiul… disfuncțiunii. Poate dl. Show caracalistul se crede un ziarist de forță, vreun I. H. Rădulescu, un Hașdeu, Iorga, Eminescu, sau poate un Pamfil Șeicaru, sau un Băcanu sau D. Tinu? Că în preajma sa, adică în emisiunea lui, nu mai are nimeni rînd la cuvînt. Domnule Tucă, o lege simplă, dar importantă a dialogului, de altfel prima lege a dialogului este aceea a bunului simț. Tradus pentru dvs., domnule Tucă, înseamnă că într-un dialog cînd unul vorbește celălalt ascultă. Cea de a doua lege a dialogului v-a servit-o d-na Puwak: a tăcut în toate momentele delirului verbal de care erați cuprins. Iar a treia (fără a fi și ultima) este că în calitate de moderator trebuie ca prin întrebări scurte și precise să-l faci pe interlocutor să spună tot ce telespectatorul așteaptă să afle. Altminteri, emisiunea este ratată. Or, de o bună bucată de vreme așa ceva se întîmplă cu emisiunea dv de la Antena 1, și e păcat, începuse atît de frumos!… (Valeriu Traian)
Lasă un răspuns