În toate mediile occidentale de comunicare, dar în special în cele americane, se poartă o amplă dezbatere, mai ales în urma ultimelor evenimente din Irak, referitoare la necesitatea revizuirii strategiei americane de securitate națională. Strategie care presupune eliminarea doctrinei „războiului unilateral preventiv”, adică a declanșării unui război în absența unei amenințări iminente. Și astfel de motive se găsesc mai cu seamă după 11 septembrie 2001, cînd administrația Bush a exploatat din plin acest eveniment pentru a-și întări controlul asupra mapamondului, în detrimentul democrației, al justiției și, de ce nu, și al mediului înconjurător.
De altfel, agenda pe care o urmează administrația americană se încadrează perfect într-un plan bine definit, introdus de mai mult de un deceniu și anume: dominația militară a Statelor Unite. Acesta este un plan susținut încă de acum trei ani de un grup de reflecție numit „Proiect pentru un Nou Secol American”, fondat de pro-militariști care astăzi ocupă funcții importante la Casa Albă. Documentul șochează prin însăși candoarea sa: declară că Statele Unite ar trebui să acționeze într-un mod unilateral pentru a-și stabili controlul militar la nivel mondial și că singurul lucru de care este nevoie pentru a demara un asemenea uriaș efort este „…un nou Pearl Harbour”. Însă nimeni din mass-media americană nu a prezentat acest document, fapt considerat ca fiind cea mai importantă știre „cenzurată” în Statele Unite pe anul 2002.
Probabil că americanii, cărora li s-au ascuns mai multe știri, comunicate, estimări și documente, vor trebui să se obișnuiască cu ideia că sînt implicați într-un „război perpetuu”, avînd în vedere că însuși președintele Bush a apărut de mai multe ori la televiziune cerînd de la națiune miliarde de dolari pentru lupta împotriva terorismului. Dar noțiunea de război perpetuu și strategia militară ce o însoțește – aceea a loviturilor premeditate și a unei prezențe în regiuni-cheie peste tot în lume – nu aduc nimic nou sub soare. Atacurile de la 11 septembrie asupra WTC și Pentagonului n-au făcut decît să ofere explicația ideală pentru implementarea unor planuri deja existente. Incă de la începutul anilor ’90 militariștii din administrația lui Bush senior, în special secretarul de la Apărare de atunci, Dick Cheney, cu ajutorul generalului Collin Powell și al lui Paul Wolfowitz – subsecretar la apărare în acea vreme -, au întocmit un plan care este identic cu Strategia de Siguranță Națională inaugurată în septembrie 2002. Schema lor, detaliată pentru prima oară într-un document din 1992 și intitulat „Ghidare pentru Planurile de Apărare”, cerea revendicarea superiorității militare a Statelor Unite pentru a preveni nașterea unei supraputeri rivale. De asemenea, aceasta cerea diversificarea prezenței militare a Statelor Unite la nivel mondial, oferea o politică preemptivă și susținea cu fermitate lărgirea programului nuclear al SUA cu limitarea celor aparținînd altor țări, anticipînd necesitatea ca SUA să acționeze pe cont propriu dacă se ivește nevoia pentru a-și proteja interesele proprii și pe cele ale aliaților săi.
Parcă sună cunoscut, nu-i așa? La numai 9 luni după venirea la putere a administrației Bush-junior au avut loc atacurile de la WTC, evenimentele și consecințele acelei sumbre zile oferind un pretext perfect pentru Cheney și compania de a se ocupa, în sfîrșit, de planurile lor. Sigur că pe primul loc pe lista țărilor vizate era Irakul lui Saddam Hussein. In mai puțin de 24 de ore de la momentul în care avioanele au lovit World Trade Center și Pentagonul – și fără nici cea mai vagă idee privind autorii – procurorul general cerea deja un război cu Irakul, potrivit unui raport amplu publicat în „Washington Post”. De fapt, controlul asupra zonelor petroliere importante ale lumii însemna un control asupra Europei, Japoniei și Chinei, însemna – așa cum afirma un politolog american – „…a ne ține mîna pe robinet”.
Fostul șef al Departamentului Finanțelor din SUA, trezorierul Paul O’Neill, a provocat șocuri la Casa Albă atunci cînd a spus că George W. Bush a vrut să invadeze Irakul încă din primele zile de după alegeri. El a menționat că în calitate de membru al echipei prezidențiale pentru securitate nu a sesizat și nici nu a văzut cu ochii săi nici o probă privind existența armelor de distrugere în masă invocată de mai-marii administrației americane. O’Neill urmează să fie anchetat pentru folosirea documentelor secrete într-o carte care va apare în curînd. Ca să nu mai spunem că această carte va fi lansată după ce o altă publicație apărută recent în Franța și scrisă de un specialist în științe politice șochează lumea: „Atacul asupra Americii – O sîngeroasă înscenare”. Și iată că astfel a apărut pe un site american, nu demult, imaginea președintelui Bush compusă din 1457 de fotografii ale soldaților americani căzuți la datorie în Irak, menită să scoată în evidență greșelile administrației Bush în timpul războiului din Irak. Și toate acetea în timp ce alte imagini, de această dată cu sicriile militarilor americani uciși în Irak, în număr de 350, au fost date publicității în baza legii privind libertatea de informare.
Deteriorarea situației din Irak s-ar putea releva în cursul acestui an ca fiind extrem de negativă pentru liderul de la Casa Albă, sens în care au apărut deja proiecte de sfaturi electorale în care Bush este comparat cu Hitler. Și, pentru că așa cum spunea G. Santayana „…cei ce nu învață nimic din istorie sînt condamnați să o retrăiască”, trebuie să luăm aminte! (Romulus Dan BUSNEA)
Lasă un răspuns