* „După noi, potopul!”
Rezultatele la „locale” și perspectiva alegerilor generale au adus la unele fierbințeli la Centru, ca și la cosmetizări și demisii de onoare. Un amestec caragialesc între responsabilitate și comedie.
Actorii principali au rămas aceeași, chiar dacă au fost mutate niște piese pe tabla politică de șah.
Partidul-mamut după numărul de membri declarați, se mișcă greoi, neputînd să reacționeze eficace la palma electorală. El
trebuie să-și reinventarieze formele și fondul politic, atît în perspectiva alegerilor, dar și din cauza epuizării unor membri marcanți care confundă politica de partid cu relațiile grupurilor de interese economico-financiare. De fapt, unii din „greii” partidului nu mai au nimic comun cu doctrina social-democrată, reușind să devină mari afaceriști cu banul public, stînd în același timp în umbra unor societăți-fantomă cu legături în lumea interlopă.
Românii privesc PSD ca pe un partid al îmbogățiților peste noapte și se întreabă cum de a fost posibil ca fruntașii acestuia pe plan central și local să se îmbogățească în cîțiva ani cît au reușit familii din Occident în 5-6 generații!
Simplele autocritici și schimbări de fațadă nu mai pot păcăli. Românul este bombardat cu atît de multe informații încît este de neconceput să-l mai tratezi ca la nivelul anilor 1990-1991.
Este interesant de urmărit că PSD a preluat mult din discursul PRM în timp ce a devenit neoliberal, însă cu un discurs ideologic tehnocrat-neutru.
Partidul a rămas închistat în structurile greoaie și greu de controlat, folosind aceeași metodă ceaușistă a directivelor de la Centru, fapt pentru care Ioan Rus a ridicat glasul spre regionalizare care înseamnă, practic, fărîmițare spre desființare.
Electoratul PSD, chiar și cel din mediul rural, s-a radicalizat pentru că se observă o ciudată strategie ce se bazează pe campanii electorale negative și populiste.
Distribuția puterii în partid este deficitară și în preajma întocmirii listelor pentru Parlament se va acutiza lupta pentru putere fiindcă în prezent funcțiile se moștenesc ori se cumpără și nu se cîștigă în urma unor dezbateri libere și competiții pe bază de merit.
Furia președintelui partidului, care a dus la dizolvarea Delegației Permanente arată că Statutul este doar o însăilare de texte ce a folosit pentru înscrierea la tribunal.
Goana după atragerea în partid a unor personalități din alte partide politice a dus și la pătrunderea unor veleitari care au uzat structurile locale și centrale; astfel s-a ajuns la compromisuri economice, dependențe politice, creîndu-se un organism supraponderal cu pericol de cangrenă.
PSD este împestrițat de ciocoimea transpartinică, fapt ce îi va seca bazinul electoral de care s-a bucurat în anul 2000.
Cu toate că îmbogățiții peste noapte se află în toate partidele, electoratul vede doar așa-zișii ciocoi ai PSD, pentru că ăștia au ieșit în față și s-au mîrlănit cu averile lor, ceea ce dă rău la electoratul sărac, fost fidel „partidului lui Iliescu”.
A trecut ceva vreme de cînd țăranii declarau sus și tare că votează pe „domnul Iliescu” pentru că le-a dat pămînt și pensii. Astăzi, parte din ei se gîndesc la „domnul Tudor” pretextînd că o încercare moarte nu are.
Oligarhia dijmuitoare a PSD va duce, în final, la o alianță temporară între marginalizații societății și cu întreprinzătorii mici și mijlocii, la care se vor adăuga salariații păcăliți sistematic de partidul-stat.
Nu poți vorbi de democrație de calitate dacă în țară, în cadrul partidului, lipsește democrația internă de partid, iar civismul este în mare suferință.
Dacă PSD nu se modernizează rapid și transparent, toamna care se apropie îi va turna plumb în osatură, rămînînd un partid oarecare ce se va zbate pentru alianțe efemere pentru supraviețuirea politică.
Avertismentul din iunie trebuie luat în serios, cu mînă forte, pentru că mulți dintre fruntașii actuali în caz de colaps vor pleca în străinătate, unde și-au asigurat conturi suficiente pentru „disidență”.
E greu, e foarte greu! Timpul e scurt, orgoliile mari, iar cei mai mulți dintre pesedei urmăresc doar interesele economice. În rest, vor declara cu nonșalanță: „după noi, potopul!”. (Jan NEGRU)
Lasă un răspuns